Crestinismul Expus

sâmbătă, 12 martie 2016

Duminica

Atenție!!! Textul de mai jos este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Textul nu reprezintă părerea mea adevărată  despre creștinism, care este mult mai rea decât ce am scris în acest articol, de aceea nu vă pot spune care este decât prin mesaj privat :)







Navigând prin colțurile obscure și aproape uitate de lume ale internetului, am avut surpriza să aflu că duminica trecută, 6 martie,  a fost Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi la Mănăstirea Antim .
Ceea ce mi s-a părut destul de ciudat, pe lângă utilizarea termenului ”înfricoșătoare” a fost apelul la poftele trupului, la unul din instinctele primare :

Acum când intrăm în Săptămâna Brânzei, pregătindu-ne pentru intrarea în Sfântul şi Marele Post, să reţinem şi să ne gândim în fiecare zi la această Evanghelie pe care am ascultat-o astăzi şi să înmulţim în timpul postului rugăciunea, să înmulţim osteneala şi să îndesim frecventarea Bisericii faţă de restul anului


Deci ați înțeles, da ? ”Săptămâna Brânzei ” :))))
Oricum, pentru că nu eram pe de plin lămurit ce presupune acea ”înfricoșătoare judecată” și de ce anume au dedicat o săptămână din an ”brânzei”, am decis să caut pe internet cu ajutorul bunului prieten guagăl.

Iată ce am găsit : Predica Parintelui Cleopa la Duminica Infricosatei Judecati.




Vom analiza împreună textul ca nu cumva creștinii adevărați să se lase păcăliți și să interpreteze greșit voința domnului, părăsind astfel turma și lăsând ”păstorul” singur ( eventual doar cu urma de labă.... de urs :))) )

Primele două propoziții denotă optimismul Părintelui și iubirea lui dumnezeu față de lume care a trimis pe unicul său fiu pentru mântuirea păcătoșilor. Iată deci ce zice :

Astăzi am auzit toţi cei de faţă cuvintele Mîntuitorului nostru Iisus Hristos despre venirea Sa la prea Înfricoşata Judecată de apoi. Să ştiţi că nici un lucru de la întemeierea lumii şi pînă la sfîrşitul veacurilor nu este mai înfricoşat ca venirea Domnului la Judecata de apoi.

Deși nu se specifică dacă e valabilă afirmația doar pentru Pământ ori pentru întregul Univers, noi, ca niște oițe bune și bine plăcute domnului, presupunem că ar fi vorba doar despre Pământ, centrul Universului.
Parcă ne și putem deja imagina dovada de iubire a domnului :




Apoi, aflăm ce specie involuată și demnă de milă suntem, nu cunoaștem nimic, și trebuie să ne închinăm și ascultăm ce ni se zice la biserică pentru că nu putem pricepe mai mult de atât și oricum nu cunoaștem nimic despre lume.

Nici îngerii nu pot să ne spună cu deamănuntul despre acea preaînfricoşată venire a Domnului, cînd va judeca toate neamurile pămîntului de la Adam şi pînă la sfîrşitul lumii. Noi, fiind prea neputincioşi şi nepricepuţi, nu vom putea vorbi despre acea negrăită spaimă şi înfricoşătoare venire a Domnului.

Adevărul e, că dacă stau să mă gândesc bine, chiar nu cunoaștem nimic despre lume.
Ce să faci, noi, oamenii, nu putem înțelege chestiile complicate, nu putem înțelege tainele Universului, numai preoții pot face asta .







Aflăm apoi în continuare că oița din turma domnului poate să pască și să behăie liniștită, ”păstorul” o va anunța când o va duce la abator. Și o va anunța nu așa simplu, ci cu  cu sunet mare de trîmbiţă  ca să audă...


Dar din cele ce am auzit astăzi în Sfînta Evanghelie şi din cele ce arată dumnezeiasca Scriptură, precum şi din învăţăturile Sfinţilor Părinţi despre Judecata zilei celei mari, vom însemna aici cîteva învăţături după a noastră slabă pricepere despre venirea Domnului la Judecata de apoi. Şi vom arăta mai întîi cu mărturii din Sfînta Scriptură, în ce chip va veni Domnul şi care vor fi primele semne ale venirii Lui. Primele semne care vor vesti venirea Domnului la Judecată vor fi trîmbiţele cele cereşti. Acest adevăr ni-l arată Mîntuitorul, zicînd: Şi va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trîmbiţă (Matei 24, 31). De aceea şi Sfîntul Prooroc Sofonie a numit ziua Judecăţii de apoi "ziua trîmbiţei şi a strigării" (Sofonie 1, 16).

Apoi aflăm că de fapt filmul Ziua Z: Apocalipsa (2013) cu virusul Zeke nu e de fapt un film SF, ci prevestește viitorul și arată voința domnului :

Marele Apostol Pavel, despre învierea morţilor şi glasul trîmbiţei cereşti, zice: Deodată, într-o clipeală de ochi, la trîmbiţa cea de apoi; căci trîmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi

Cu toate acestea, filmul, deși era destinat a propăvădui adevărul și voința domnului, a fost corupt de dușmanii bisericii și i-a portretizat pe ”morții vii” ca pe niște monștrii, când de fapt aflăm că ei vor fi precum un pom de crăciun. Împodobiți :

Trupurile drepţilor, în vremea Judecăţii de apoi, vor fi împodobite cu patru daruri alese: cu darul strălucirii, al uşurimii, al subţirătăţii şi al nepătimirii. 

De Pavel suntem informați apoi în legătură cu aceste daruri. Iată deci proveniența lor cerească :


Despre aceste patru daruri ale trupurilor înviate, Sfîntul Apostol Pavel zice: Se seamănă întru stricăciune, înviază întru nestricăciune (I Corinteni 15, 42). Iată darul nepătimirii. Se seamănă întru necinste, înviază întru slavă. Iată darul strălucirii. Se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere. Iată darul uşurimii. Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc (I Corinteni 15, 43-44). Iată darul subţirătăţii.

Deși noi suntem de părere că Sfântul Pavel a uitat un dar : darul alcoolizării, care trebuia să sune așa :

”Se seamănă întru alcool, înviază întru drog. Iată darul alcoolizării.”

Dacă Pavel a uitat de acest ultim și extrem de important dar, poate trebuie să-și verifice din nou sursa. Deși nu dorim să-l supărăm pe Pavel și să-l întrebăm care e sursa cunoștiințelor sale, de unde anume știa el de acele daruri și cât de adevărată e informația.

Aflăm tot în cadrul aceleiași predici și soarta păcătoșilor ori a japonezilor, chinezilor, a musulmanilor care au avut nenorocul să se nască în altă religie, nu în adevărata ortodoxie :


Să arătăm pe scurt şi în ce fel vor fi trupurile înviate ale celor păcătoşi osîndiţi la muncă veşnică. Mare va fi deosebirea trupurilor celor păcătoşi de trupurile luminate ale drepţilor şi sfinţilor lui Dumnezeu. Fiindcă în loc de strălucire, se vor îmbrăca cu adînc de întuneric care va fi asemenea cu prea adîncul întuneric al iadului. In loc de frumuseţe, trupurile păcătoşilor vor avea urîciune plină de scîrbă. In locul uşurimii trupurilor drepţilor, trupurile păcătoşilor vor fi prea grele şi greu de mişcat, ca să nu urmeze cu osîrdie dumnezeieştile porunci. Căci singure trupurile acestea ale păcătoşilor vor fi spre muncă veşnică şi fără sfîrşit.

Putem, de altfel, deduce din acest ultim citat și dragostea nemărginită a lui dumnezeu pentru întreaga sa creație cât și pentru om. O ființă atotputernică, adică omnipotentă  precum și omniprezentă, omniscientă și benevolentă nici nu putea găsi o soluție mai bună pentru mântuirea oamenilor (mântuire adică să-i scoată dintr-o situație în care el, dumnezeu, i-a băgat inițial) decât cea prezentată, astfel putem spune că dumnezeu a găsit cea mai bună soluție pentru păcătoși și îi va pune să lucreze pe vecie. Iată deci ce bun și iubitor e dumnezeu.



Apoi ni se transmite ideea că dumnezeu se gândește doar la binele comun, nefiind deloc egoist, practic acest cuvânt neexistând în vocabularul lui :


Se cuvine să ne amintim că la Judecata de apoi, Dreptul Judecător va spune celor de-a dreapta Sa: Veniţi, binecuvîntaţii Părintelui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii, căci flămînd am fost şi Mi-aţi dat să mănînc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat, bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine... Adevărat zic vouă, întrucît aţi făcut unuia dintr-aceştia ai mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut (Matei 25, 34-40).


În continuare vedem cât de bun, iubitor și iertător este domnul :

Auziţi ce zice Dreptul Judecător şi celor zgîrciţi şi răi de la stînga Sa, care nu fac milostenie în viaţă: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolilor şi îngerilor lui, căci flămînd am fost şi nu Mi-aţi dat să mănînc... (Matei 25, 41-45). Vedeţi ce mare este păcatul lăcomiei şi al neiubirii de oameni.

Exact,  dragi credincioși, vedeţi ce mare este păcatul lăcomiei şi al neiubirii de oameni, păcat care este străin naturii lui dumnezeu, lucru ce se poate simplu observa din faptele sale și din cât ajutor acordă el oamenilor, în special păcătoșilor.



În încheiere, dragi credincioși, doresc să vă propun să trimitem împreună o scrisoare deschisă Patriarhiei prin care să cerem modificare numelui săptămânii imediat următoare Săptămânii Brânzei în ”Săptămâna Macaroanelor”  :)))


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu