Crestinismul Expus

vineri, 12 februarie 2016

Minunile creștine

Astăzi vom vorbi despre minuni, ce sunt acestea și cum au devenit așa de rare în ultimul timp.

Potrivit www.dexonline.ro , cuvântul ”minune” are următoarele înțelesuri :

MINÚNE, minuni, s. f. 1. Fenomen ieșit din comun, surprinzător, atribuit divinității sau altor forțe supranaturale. ◊ Loc. adv. Ca prin minune = dintr-odată, pe neașteptate. 2. P. gener. Lucru, fapt, fenomen uimitor, neobișnuit, extraordinar; minunăție.

Potrivit Noului Testament, minunile au ca scop convingere necredincioșilor de existența dumnezeului creștin și de adevărul credinței creștine.
În categoria minuni pot intra și faptele lui Iisus , toate scamatoriile acelea ieftine pentru o ființă ce pretinde că ar fi omnipotentă, gen înmulțirea peștilor transformare apei în vin , etc.
Cu toate că analizăm faptele atribuite în biblie personajului iisus, nu înseamnă că îi recunoaștem existența, ci doar că ne gândim la ele și le analizăm precum fac și profesorii de limba română cu faptele de vitejie ale eroului Harap-Alb.
Și dacă tot vorbim de ”minunile” lui Iisus , haideți să vedem ce minuni mai puțin cunoscute a mai făcut :

Blestemarea smochinului

O poveste aproape necunoscută majorității credincioșilor, o întâmplare demnă de filmele cu mafioți, întâmplare pe care preoții nu o menționează aproape niciodată în întregime, este blestemarea smochinului :

17.Şi lăsându-i, a ieşit afară din cetate la Betania, şi noaptea a rămas acolo.
18.Dimineaţa, a doua zi, pe când se întorcea în cetate, a flămânzit;
19.Şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, şi a zis lui: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Şi smochinul s-a uscat îndată.
20.Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat, zicând: Cum s-a uscat smochinul îndată?

Versetele de mai sus sunt luate din Matei capitolul 21. Ce este însă ciudat e că versetul următor sună așa :

21.Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci şi muntelui acestuia de veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare, va fi aşa.

Acum, cei care nu sunt și nici nu au fost creștini ori cei care deși au fost sau sunt creștini dar nu au ascultat slujbe, în principal predicile de la sfârșitul slujbelor, nu vor știi la ce mă refer. Însă ceilalți, creștinii practicanți, vor putea mai ușor să deducă escrocheria preoților.

Și când zic asta mă refer că în foarte multe predici, preoții folosesc frecvent, fără rușine versetul 21 din Matei capitolul 21 dar nu aduc aproape niciodată vorba despre versetele 17-20 din Matei capitolul 21, deși cred că e clar pentru toată lumea că ”minunea” este în acele versete, că ucenicii s-au minunat de blestemul aruncat de iisus, NU de vorbele lui. 

Dar oare de ce nu vorbesc preoții de această minune? Pentru că, dacă stăm să ne gândim, iisus fiind atotputernic, omnipotent ar fi putut să își potolească foamea singur, fără să mănânce smochine. Ba chiar mai mult, fiind omniscient ar fi trebuit să știe că acel smochin nu are roade. Iar apoi, ar fi putut să găsească o soluție mai bună, spre exemplul să facă smochinul să aibă roade instantaneu. 

Desigur, iisus ar fi putut face toate acestea dacă era într-adevăr omnipotent, omniscient și BUN . Dar el ce face? Face o faptă malefică, demnă de răzbunările mafioților, doar pentru că acel smochin nu avea smochine când îi era lui foame. 
Iar apoi, pentru fapta făcută de el, oferă promisiunea apostolilor că dacă vor crede în el, ei vor putea face fapte și mai mari. Dar nu oferă exemplu personal, nu face nici un munte să se arunce în mare.

Într-adevăr Iisus ar fi putut face toate cele pe care le-am spus mai sus dacă ar fi existat și dacă cele spuse despre el ar fi fost adevărate.

Apoi, au mai existat și încă există, cel puțin în ortodoxism, acei ”sfinți făcători de minuni”, însă așa cum știm, sunt invenții pure, majoritatea poveștilor respective neoferind numele protagoniștilor, numele beneficiarilor minunii, ci doar al sfântului.
Cu toate aceste mai sunt unele care oferă într-adevăr numele beneficiarului, dar și acestea sunt demne de poveștile cu mafioți[1]:
Sfantul Mina - Aparator al dreptatii
Domnul Aziz Serkis Guirguis, un pensionar, povesteste ca pe durata serviciului sau in Fortele de Politie, a fost acuzat pe nedrept si retinut pentru un proces.
A cerut neincetat mijlocirea Sfantului Mina, cu nadejdea ca nu va fi trecut cu vederea.

Cand cazul a fost audiat, avocatul lui nu a reusit sa mearga si a fost inlocuit de un altul, necunoscut. Acesta a vorbit ceva cu judecatorul, care l-a chemat pe domnul Aziz si l-a declarat nevinovat. Domnul Aziz a fost eliberat si primul lucru care l-a facut a fost sa il caute pe acest avocat si sa il intrebe cine l-a trimis. Dar, nu era nicaieri acel avocat si nimeni nu a putut raspunde la intrebarea domnului Aziz… Acel avocat fusese insusi Sfantul Mina.


Ați înțeles, da? Pleacă sfântul și vorbește ceva cu judecătorul și ala e declarat nevinovat.
De ce nu găsește sfântul o altă cale? De ce nu găsește probe care să îi ateste nevinovăția?
De ce nu îl face pe avocatul omului să devină genial, măcar pentru moment și să câștige procesul?
Parcă ni-l și putem imagina pe sfânt vorbind cu judecătorul :

”Bă, ăsta e omu` meu. Știi ce se întâmplă dacă nu îi dai drumu` , da? ”

Clasicul caz de corupție, precum și cazurile de șantaj, abuz în serviciu și intimidare sunt prezentate în această povestioară ca fiind ”minunate”. Mare ”minune” . Și acum cei care nu cred minunea nu au decât să îl caute pe Aziz ală, după nume, să vadă dacă e adevărat și dacă așa s-a întâmplat.
Curios că la povestioara petrecută undeva în Orientul Mijlociu ( după numă mă gândesc că e pe acolo) au putut creștini oferii numele protagonistului, dar pentru minunile pretinse la noi în țară se zgârcesc cu un criteriu de identificare.

Altă minune aparține de data aceasta Sfintei Parascheva[2]  :


Un preot povesteşte cum că într-o seară a venit la Mitropolie o doamnă de 35 de ani, foarte agitată, emoţionată până la lacrimi. Plângea şi se închina la toate icoanele, dar mai ales la Cuvioasa Parascheva. A zis că e foarte fericită şi a venit să-I mulţumească lui Dumnezeu şi Sfintei Parascheva, povestind: „Sunt funcţionară în Galaţi şi m-am hotărât să fac facultatea de germană, dar nu mă simţeam aşa bine pregătită, am vrut sa-mi încerc şansa. Venind pe drum spre Iaşi, la examenul de admitere, m-am întâlnit în tren cu o domnişoară care era în aceeaşi situaţie ca şi mine. Când am ajuns la Iaşi, eu i-am propus domnişoarei să mergem amândouă la Sfânta Parascheva să-i cerem ajutorul. Domnişoara mi-a răspuns că ea n-are nevoie de ajutorul nimănui, că este pregătită bine. Eu totuşi am venit la Cuvioasa şi i-am cerut ajutorul pe care mi l-a dat. La examen, cea bine pregătită a picat şi eu am reuşit, iar acum am venit să-i mulţumesc“.


Deci ați înțeles, da ? Domnișoara pregătită a picat, pe cealaltă a ajutat-o sfânta...


Alte ”minuni creștine ” au legături cu catolicismul, stigmata, ori relicvele cre(ș)tinilor.
Stigmatele sunt ranile presupuse a aparea spontan si semanand exact cu cele din urma crucificarii lui Iisus pe corpul unui crestin (cele 5 Urme Sfinte). Este cunoscut faptul că au fost 321 stigmatici înregistrati in 1908, dintre care câțiva au recunoscut minicuna, frauda lor , precum Magdalena de la Cruz (1487-1560) din Spania care și-a recunoscut frauda atunci când s-a îmbolnavit grav[3].


Sunt unii însă care nu se limitează doar la stigmate, învierea morților ori primirea ajutorului de către persoanele în viață.
În concepția unor creștini, minunile nu se întâmpla doar pentru vii, ci și pentru morți.
Astfel, erau unii care aveau impresia că Maria aruncă lapte din sâni peste sufletele celor din purgatoriu.


Regina Milei de Pedro Machuca,
Muzeul Padro, Madrid




O altă ”mare minune” a creștinătății, în general și a ortodoxismului în special, este ”pogorârea luminei sfinte” [4] .

Aflăm de pe site-ul citat că :


In mod suprafiresc ea este o minune dumnezeiasca necuprinsa de mintea noastra, care se repeta din an in an, in Sambata Mare, de aproape 20 de veacuri. Este cea mai mare minune din zilele noastre vazuta atat de credinciosi, cat si de necredinciosi. Este minunea care uimeste toata mintea si dovedeste oamenilor pana la sfarsitul veacurilor ca Hristos, lumina lumii si Mantuitorul sufletelor noastre, a inviat din morti a treia zi, daruind tuturor viata vesnica.

Și mai aflăm că :


Despre felul cum se savarseste aceasta minune a aprinderii sau mai corect spus, a venirii Sfintei Lumini pe Mormantul Domnului, s-a scris prea putin. Nici in zilele noastre nu se vorbeste cat s-ar cuveni despre aceasta negraita minune. Poate tocmai pentru ca este o minune publica, vazuta de toti si verificata, asupra careia ortodocsii nu au nici o indoiala! Sau, poate, pentru a nu crea discutii si controverse omenesti inutile asupra acestei sfinte minuni. Biserica Ortodoxa din Ierusalim nu accepta nici un fel de publicitate zgomotoasa, nici discutii si scrieri polemice pe aceasta tema. Cine crede in Hristos si voieste sa vada o mare minune a zilelor noastre, cine doreste sa se intareasca mai mult in dreapta credinta, sa mearga la Mormantul Domnului si va vedea minune negraita.


Ideea e că s-a vorbit mult pe această temă și s-a dovedit ca fiind o fraudă de zile mari ”sfânta” lor lumină. Că ei nu vor să accepte, e altă treabă.

Eu am făcut în 2013, sub un alt pseudonim, DominusSatanas, un videoclip în care arătam faptul că e o minciună ”sfânta lumină”. 






Cred că e clar pentru toată lumea de ce nu mai sunt așa multe minuni ca mai demult. 
Acum pot fi demonstrate ca fiind false, ceea ce ar duce la afectarea imaginii creștinismului pe termen lung și la scăderea numărului de credincioși.


Ori pentru a putea fi declarate științifice, minunile trebuie să aibă anumite criterii, să fie obiectul unui experiment științific, astfel că ar trebui să îndeplinească următoarele cerințe :



Criteriile experimentului științific

  • Obiectivitate (verificabilitate intersubiectivă): Un experiment este obiectiv, dacă cercetători diferiți, în condiții identice, ajung la aceleași rezultate finale.
  • Fidelitate (reliabilitate): Un experiment are un grad de fidelitate înalt, dacă în condiții echivalente, în repetate rânduri, duce la rezultate identice sau asemănătoare.
  • Validitate (valabilitate): Un experiment este vaild, dacă regula de măsură într-adevăr măsoară ceea ce ar trebui să măsoare. Aici trebuie să se evite ca alte caracteristici, care nu sunt măsurate, să nu influențeze rezultatul. Totuși, asta înseamnă o standardizare foarte riguroasă a condițiilor în care are loc experimentul. Aceasta însă poate să influențeze negativ valabilitatea. Dacă de exemplu, în cadrul unui experiment cu animale controlat riguros, anumite tipare de comportament trebuie să fie măsurate prin tratamentul A, se poate că acel tipar de comportament a fost cauzat nu de tratamentul respectiv, ci de circumstanțe (cușcă mică, plictisitoare etc.).
  • Standardizare și comparabilitate: rezultatele unui experiment numai atunci sunt comparabile, dacă respectă anumite criterii stabilite anterior. Pentru a asigura repetabilitatea și verificarea unui experiment, regulile de evaluare a experimentului trebuie să rămână cât mai simple posibil[5].








În Numele Măritei Doamne Beleth !



1- http://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-mare-mucenic-mina-facatorul-minuni-122206.html
2- http://ziarullumina.ro/minunile-sfintei-cuvioase-parascheva-daca-vrei-sa-fie-sanatos-copilul-tau-sa-vii-la-mine--52441.html
3- http://www.descopera.org/stigmata-miracol-sau-frauda/
4- http://www.crestinortodox.ro/paste/sfintele-pasti/sfanta-lumina-la-ierusalim-88534.html
5- https://ro.wikipedia.org/wiki/Metod%C4%83_%C8%99tiin%C8%9Bific%C4%83









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu