Crestinismul Expus

miercuri, 2 decembrie 2015

Statul Roman Independent

Mereu auzim prin media că statul Român este independent și se autoguvernează, că este un stat laic, fără  influențe din partea unui cult/unor culte și că garantează libertatea de gândire, exprimare, precum și libertatea religioasă a cetățenilor săi.
Cu toatea acestea, toate guvernele României, din 1989 până în prezent au manifestat o simpatie deosebită față de ortodoxism, acordându-le ortodocșilor diferite sume de bani, ajutoare și privilegii( de exemplu înscrierea automată a copilului în vârstă de 7 ani la disciplina ”religie”, unde se facea de fapt catehizare ortodoxă)

Există voci care susțin cu tărie că măsurile luate de statul român sunt echitabile, oferind ca argumente principale, măsurile luate de alte state în vederea sprijinirii dezvoltării ori menținerii cultelor.[1]
De multe ori, când în mass-media se ridică problema finanțării cultelor, reprezentanții BOR se apară, argumentând că banii primiți de la bugetul de stat li se cuvin deoarece sunt un fel de "reparații morale" pentru răul suferit de ei, ca instituție, în perioada comunistă.[2]
Totuși, se ridică câteva probleme în privința argumentelor aduse de conducerea BOR, și anume : autenticitatea reclamațiilor, moralitatea acestora, minciunile BOR în legătură cu ajutorul solicitat și primit, precum și faptul că BOR nu oferă nimic la schimb

Adică toate ar fi bune și frumoase dacă ar fi adevărate.
Probabil că nu există persoană majoră ( și sănătoasă psihic) în România care să nu fi auzit cel puțin o dată de-a lungul timpului despre cât au suferit creștinii în timpul comunismului, despre câți creștini ( în special preoți ) au fost arestați datorită convingerilor religioase, despre câte biserici au fost distruse și alte asemenea abureli.

Adică, pe lângă faptul că cei din vârful comunismului nu aveau nimic cu creștinii de rând și cu creștinismul în general, doctrina creștină este baza ideologiei comuniste. Click aici ca să vezi analiza comparativă a celor două.

Apoi, dacă stăm  și privim lucrurile așa cum au fost, creștinii nu au fost arestați datorită religiei lor. În adevăr, dacă comuniștii chiar doreau acest lucru ,puteau,  în decursul mai multor ani să scoată creștinismul în afara legii și să obișnuiască populația cu acest gând, însă nu au facut-o. Dacă ar fi încercat măcar, aveam mai multe dovezi în acest sens, aveam mai multe biserici și mănăstiri distruse și mulți, foarte mulți preoți arestați și/sau uciși dar nu avem dovezi de acest gen. Avem, în schimb, declarațiile unor oameni îmbrăcați din cap până-n picioare cu fuste negre, care susțin că alții, de-o seamă cu ei au suferit mult în acea epocă și au fost alungați, izgoniți din satele și orașele lor natale și închiși...

Și apoi cred că ați auzit zicala ” o poză face cât o mie de cuvinte”

                   
                                                Nicolae și Elena Ceaușescu la o masă festivă
                                                                   alături de Mitropolitul Moldovei și Sucevei,
                                                                              ulterior Patriarh Teoctist

       
                                                     Nicolae Ceaușescu și Patriarhul Justinian Marina
                                                                                    susținător al comuniștilor

Mdddaaa... Declarațiile unor tipi îmbrăcați în negru care vorbesc toată ziua despre moarte dar zic că iubesc viața, care predică modestia dar se fălesc cu niște construcții megalomane, care predică iubirea "aproapelui" dar susțin vorbele unui psihopat care zice că a venit să aducă moartea[3] ar trebui luate în serios ?!?
Dacă lăsăm la o parte declarațiile popilor și lăsăm la o parte milioanele de cărți și articole scrise despre dărâmarea bisericilor, observăm că în România în perioada comunistă au fost demolate 20 de biserici în timp ce au fost construite alte 500 ! Iar aceste informații sunt publice și se găsesc și pe site-ul patriarhiei[4] !
Așadar, problema "reparațiilor" pentru răul suferit este scoasă din discuție.

Cât despre caracterul cererilor BOR, consider că acestea sunt imorale și ilegale .
Devzoltând puțin subiectul, putem spune că ar fi moral să ceară despăgubiri ori "reparații materiale" în condițiile în care am discuta despre aceleași două entități, fie ele persoane fizice ori juridice.
Cu alte cuvinte,  BOR (ca instituție) ar fi îndreptățită să ceară despăgubiri de la Republica Socialistă România nu de la Republica Democrată România.
Făcând o paralelă la ce face BOR acum, putem spune că este ca și cum X l-ar prejudicia pe Y, iar Y în loc să-i ceară despăgubiri lui X, i-ar cere socoteală lui Z.
Desigur, vor fi unii care vor zice ca RSR nu mai există din 1989, deci BOR nu mai are cui să ceară socoteală. Așa este. Nu mai are cui să-i ceară despăgubiri. Și ce ? Asta  îndreptățeste biserica să ceară reparații materiale de la cineva care nu poartă nici o vină ? Pentru că vedem că asta face... Cere bani din bugetul statului pentru ”reparația și întreținerea lăcașelor de cult” , cere tot felul de retrocedări, și mai cere bani și pentru Catedrala Mântuirii Neamului. Capetele bisericești se băteau cu pumnu-n piept în urmă cu cațiva ani, susținând că nu au nevoie de ajutor din partea statului pentru ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului. La scurt timp după, tot din presă aflăm ca BOR a primit o donație din partea statului în valoare de 200 milioane de euro, constând în terenul intravilan pe care va fi amplasată construcția( mai precis ansamblul de construcții)[5] .

                       









Bineînțeles, aceștia (conducerea BOR și preoții de rând) susțin că oferă românilor un ajutor gratuit prin munca lor social-filantropică[6] însă în realitate fac exact opusul a ceea ce susțin că fac.
În adevăr, ei nu înfăptuiesc "opere caritabile" și nici nu se gândesc la binele poporului român ori la binele oamenilor în general, ci luptă și au luptat continuu împotriva națiunii române, aducându-i mari deservicii[7].

sâmbătă, 28 februarie 2015

Persecuțiile

În postarea aceasta vom vorbi despre persecuțiile creștinilor.
Acum, cei care știu cât de cât istorie se pot întreba la ce mă refer când zic "persecuțiile" creștinilor : la creștinii persecutați sau la amplele campanii de exterminare a ereticilor purtate de creștini? La ambele, pentru că,  în ciuda faptului că este greu de crezut acest lucru, cele două tipuri de "persecuții " ale creștinilor sunt strâns relaționate .Cum? Prin faptul că în orice discuție în care creștinilor li se va aduce aminte de ororile făcute în numele creștinismului aceștia vor răspunde printr-un argument de tip tu quoque. 

De câte ori ați auzit la orele de religie că romanii i-au persecutat pe primii creștini? De câte ori ați auzit preoții plângând că au fost creștinii executați? De câte ori nu ați auzit povești despre "martirii creștini"?
BOR și alte instituții asemănătoare susțin cu tărie că în trecut a existat o "prigoană" împotriva creștinilor, o campanie îndreptată împotriva acestora și multe secte creștine chiar susțin că există o astfel de campanie și în prezent doar că acum este ocultă, este ferită de ochii societății.
Dacă asupra afirmațiilor extravagante precum existența unei campanii anti-creștine în prezent nu ne putem opri din motive evidente ( lipsă de probe atât pro cât și contra) haideți totuși să inspectăm istoria și să vedem dacă într-adevăr creștinii au fost mereu prigoniți, așa cum susțin și mai ales dacă i-au prigonit și ei pe cei din afara cultului.
Pentru o mai bună analiză a faptelor și pentru a reuși să tragem o concluzie pertinentă vom împărți articolul în două părți.

I. Persecuțiile îndreptate împotriva creștinilor.

În primul rând, este general acceptat faptul că romanii erau toleranți când vine vorba de credințele fiecăruia deoarece în mijlocul lor trăiau persoane cu o proveniență străină și cu religii diferite[1] . Încă de la acest prim nivel al discuției minciunile propagate de creștini și organizațiile creștine cu privire la trecutul lor devin evidente.
Dar care ar putea fi motivele pentru care apologeții creștini ar dori să modifice istoria? Să o rescrie conform propriilor fantezii? Și cum ar fi putut face acest lucru fără să fie suspectați de manipularea adevărului ?

Printre numeroasele motive posibile vom aminti câteva , cele mai importante :

1. Încercarea de a justifica, cumva, propriile lor crime prin idei de genul : "și noi am fost masacrați".
2. Încercarea(nereușită, dealtfel) de a valida creștinismul în ochii societății.
3. Încercarea de a-și asuma drepturi, privilegii necuvenite sub forma unor reparații pentru răul suferit.
4. Încercarea unor adepți creștini de a se autopromova prin publicarea de materiale pro-creștine, fapt ce a dus la apariția multor mituri sau "povestiri" false.
Toate variantele de mai sus pot fi luate în considerare, ținând cont de împrejurările și contextul fiecărei epoci/ perioade în parte.
Totodată trebuie menționat faptul că în cazul unor divergențe de opinii, majoritatea creștinilor vor recurge la tot felul de tehnici și argumente (ad hominem, straw man, tu quoque, etc)  pentru a manipula ori pentru a ascunde adevărul atunci când situația o impune.
Este însă de necontestat faptul că au murit creștini atât în primele etape ale dezvoltării dogmei creștine, cât și epocile mai recente dar nu au fost omorâți datorită convingerilor pe care le aveau ci din cu totul alte rațiuni ( economice, politice,etc). Și important este de menționat și că aceia care au fost asasinați au murit de cele mai multe ori tot de mâna unor creștini.

Există mai multe dovezi care indică că istoria a fost manipulată pentru a servi intereselor liderilor creștini dar aceste dovezi vor fi postate într-un articol viitor deoarece necesită o analiză detaliată.

Acestea fiind spuse, să trecem la partea a doua și în același timp cea mai spectaculoasă a articolului.

II. Persecuțiile creștinilor împotriva "ereticilor"

Persecuțiile conduse de creștini au la bază dorința Bisericii Catolice de a eradica complet ”erezia”.
Vom începe așadar prin a defini termenul "eretic/eretică" și de asemenea ”erezie” :

ERÉTIC s., adj. (BIS.) schismatic, (pop.) necredincios, păgân, (înv. și reg.) spurcat. 
ERÉTIC, -Ă adj. Referitor la o erezie, cu caracter de erezie. // s.m. și f. Adept, propovăduitor al unei erezii. [Cf. fr. hérétique, it. eretico, gr.hairetikos].  



EREZÍE, erezii, s. f. 1. Doctrină sau credință religioasă care ia naștere în sânul unei biserici, abătându-se de la dogmele consacrate, și care este condamnată de biserica respectivă. 2. Fig. Greșeală, eroare, rătăcire. – Din fr. hérésie, lat. haeresis.  
erezie f. 1. doctrină contrară Bisericii oficiale; 2. fig. idee sau opiniune contrară celor în genere admise.  

Însă haideți să vedem care era pedeapsa pentru ”erezie”:

Pentru trei duminici, ereticul era dezbrăcat până la mijloc și biciuit de la intrarea în oraș/sat până la ușa bisericii. El/Ea trebuia să refuze permanent consumul de carne, ouă și brânză, cu excepția paștelui, rusaliilor și crăciunului, când el/ea trebuie să mănânce asta ca semn al ispășirii. Pentru 20 de zile, de două ori pe an el/ea trebuiau să evite peștele, și pentru trei zile în fiecare săptămână, pește, vin și ulei, postit, dacă sănătatea îi permitea.
El/ea trebuiau să poarte veștminte monastice cu o cruce mică cusută pe fiecare sân. El/ea trebuiau să asculte slujbele zilnic. De șapte ori pe zi el/ea trebuiau să recite orele canonice și în plus ”tatăl nostru” în fiecare zi și de 20 de ori în fiecare seara.
El/ea trebuiau să se abțină complet de la a face sex. În fiecare lună el/ea trebuiau să raporteze unui preot care trebuia să țină ereticul sub observare. El/ea trebuia să fie izolat/ă de restul comunității.
[2]

În 430 e.n., liderii bisericii au declarat erezia ca fiind condamnabilă cu pedeapsa la moarte, pentru că apoi, în 906 e.n. , Canoni Episcopi să interzică folosirea vrăjitoriei.[3]
Acum că știm ce înseamnă ”erezie” ,  putem înțelege mult mai ușor cauza datorită căruia ereticii trebuiau îndepărtați din calea creștinilor : pentru a ține majoritatea în ignoranță.

Persecuțiile împotriva celor de altă religie era un sport european în secolele XIII-XVIII[4]
Și de asemenea, un sport bine-plăcut dumnezeului creștin, după cum el însuși afirmă în biblia iudaică/creștină în citatele :

l. “De se va ridica in mijlocul tau prooroc sau vazator de vise si va face inaintea ta semn si minune,
2. Si se va implini semnul sau minunea aceea, de care ti-a grait el, si-ti va zice atunci: Sa mergem dupa alti dumnezei, pe care tu nu-i stii si sa le slujim acelora,
3. Sa nu asculti cuvintele proorocului aceluia sau ale acelui vazator de vise, ca prin aceasta va ispiteste Domnul Dumnezeul vostru, ca sa afle de iubiti pe Domnul Dumnezeul vostru din toata inima voastra si din tot sufletul vostru.
4. Domnului Dumnezeului vostru sa-I urmati si de El sa va temeti; sa paziti poruncile Lui si glasul Lui sa-l ascultati; Lui sa-I slujiti si de El sa va lipiti.
5. Iar pe proorocul acela sau pe vazatorul acela de vise sa-l dati mortii, pentru ca v-a sfatuit sa va abateti de la Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-a scos din pamantul Egiptului si v-a izbavit din casa robiei, dorind sa te abata de la calea pe care ti-a poruncit Domnul Dumnezeul tau sa mergi; pierde dar raul din mijlocul tau.
6. De te va indemna in taina fratele tau, fiul tatalui tau, sau fiul mamei tale, sau fiul tau, sau fiica ta, sau femeia de la sanul tau, sau prietenul tau care este pentru tine ca sufletul tau, zicand: Haidem sa slujim altor dumnezei, pe care tu si parintii tai nu i-ati stiut,
7. Dumnezeilor acelor popoare, care locuiesc imprejurul tau, aproape sau departe de tine, de la un capat pana la celalalt al pamantului,
8. Sa nu te invoiesti cu ei, nici sa-i asculti; sa nu-i crute ochii tai, sa nu-ti fie mila de ei, nici sa-i ascunzi;
9. Ci ucide-i; mana ta sa fie inaintea tuturor asupra lor, ca sa-i ucida, si apoi sa urmeze mainile a tot poporul.
10. Sa-i ucizi cu pietre pana la moarte, ca au incercat sa te abata de la Domnul Dumnezeul tau, Care te-a scos din pamantul Egiptului si din casa robiei.

11. Tot Israelul va auzi aceasta si se va teme si nu se vor mai apuca pe viitor sa mai faca in mijlocul tau asemenea rau.
12. De vei auzi de vreuna din cetatile tale, pe care Domnul Dumnezeul tau ti le da ca sa locuiesti,
13. Ca s-au ivit in ea oameni necredinciosi dintre ai tai si au smintit pe locuitorii cetatii lor, zicand: Haidem sa slujim altor dumnezei, pe care voi nu i-ati stiut,
14. Cauta, cerceteaza si intreaba bine, si de va fi adevarat ca s-a intamplat uraciunea aceasta in mijlocul tau,
15. Sa lovesti pe locuitorii acelei cetati cu ascutisul sabiei, s-o dai, blestemului pe ea si tot ce este in ea si dobitoacele ei sa le treci prin ascutisul sabiei.
16. Iar prazile ei sa le aduni toate in mijlocul pietii ei si sa arzi cu foc cetatea si toata prada ei, ca ardere de tot Domnului Dumnezeului tau; sa fie ea pe vecie daramata si niciodata sa nu se mai zideasca.
17. Nimic din cele blestemate sa nu se lipeasca de mana ta, ca sa-Si potoleasca Domnul iutimea maniei Sale si sa-ti dea mila si indurare, si sa te inmulteasca, cum ti-a grait si tie si cum S-a jurat parintilor tai,
18. De vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tau, pazind toate poruncile Lui pe care ti le dau acum si facand cele bune si placute inaintea ochilor Domnului Dumnezeului tau”.
Deuteronom 13:1-18 

Acum probabil că sunt unii care vor zice că cele de mai sus din deuteronom nu sunt spuse de dumnezeul creștin... Pe aceștia îi întreb a cui cuvânt este biblia? A fost dumnezeul lor de acord cu cele spuse în deuteronom?

Revenind la subiectul acestui articol, precizăm că se estimează că lungul șir de campanii anti-erezie ce s-au desfășurat atât în Europa cât și în coloniile marilor puteri europene au avut ca rezultat moartea a câteva milioane de persoane
Adică un număr imens, o mulțime de familii distruse și/sau lăsate pe drumuri, toate pentru a ține o minciună frustrantă departe de adevăr și mai important, de investigație.
Contradicțiile evidente, stupide, sfaturile nocive și anti-viață care îndobitocesc omenirea ar fi fost ironizate și folosite drept propagandă anti-creștină de eretici dacă aceștia erau lăsați în viață. Așa că cei aflați în poziții importante la acea vreme și care și-ar fi pierdut statutul dacă creștinismul și-ar fi pierdut o parte din influență au considerat necesar să-i omoare pe cei care își foloseau mintea pentru a-i înlătura din calea lor.Deci ar trebui să fie limpede pentru toți cititorii că persecuțiile realizate de creștini au fost îndreptate împotriva unor grupuri-țintă, a unor categorii sociale reprezentate de ne-creștini, precum :


1. Vrăjitoarele
2. Filozofii
3. Liber-cugetătorii
4. Umaniștii
5. Musulmanii


În acest articol vom face o scurtă trecere în revistă a acțiunilor de eradicare îndreptate împotriva categoriilor mai sus amintite, urmând ca în viitor să dedicăm câte un articol pentru fiecare categorie.

Să începem deci să vorbim despre victimele creștinismului.


1. Vrăjitoarele.


                  


Între 1450-1600, biserica creștină a fost responsabilă pentru tortura și arderea a 30.000 de așa-numite ”vrăjitoare”. [5]


Foarte multe, dacă nu chiar toate activitățile din acea vreme puteau fi privite ca ”vrăjitorie” , inclusiv deținerea unor animale de companie.


Fiecare femeie in varsta, cu un chip ridat, o frunte brăzdată, o buza păroasă, un dinte Gobber, un ochi sașiu, o voce scârțâit sau limba certa .... și un câine sau o pisică de partea ei, nu este doar suspectată, dar pronunțată o vrăjitoare.[6]



Această vânătoare de vrăjitoare a pornit din dorința unor preoți nebuni de a respecta întocmai ”cuvântul domnului” din biblia creștină:




                  Pe vrăjitori să nu-i lăsaţi să trăiască! 
                                                       Exod 22:18



Și atât de mult au dorit să respecte ”cuvântul domnului” încât au acuzat femei însărcinate, oameni trecuți de 80 de ani și inclusiv copii de vrăjitorie.
Spre exemplu, în procesele de la  Würzburg  din 1629, 60% dintre acuzați erau copii.[7]









Sunt curios cum explică citatul de mai sus din Exod și faptele oribile săvârșite în numele ”domnului ” cei care susțin că religia creștină este o religie a păcii.



2. Filozofii

Când vorbim despre filozofi, filozofie ( sau filosofie, adică varianta considerată corectă  înainte de impunerea sistemului comunist în România) și creștinism trebuie să avem în vedere că de îndată ce au pus mâna pe putere, creștinii i-au prigonit pe filozofi și au încercat din răsputeri să le distrugă cărțile.
Un caz destul de cunoscut este cel al lui Sopater din Apamea .Acesta a avut curajul să-l critice pe Pontifex Maximus. A fost acuzat de vrăjitorie și a fost condamnat la moarte.

Un alt exemplu este relaționat modului în care este privită femeia  în creștinism, ca obiect nu ca persoană. Așa că ne putem ușor imagina de ce au urât-o creștinii atât de mult pe Hypatia din Alexandria, care pe lângă că era femeie, mai era și filozoafă și o matematiciană renumită.

Iată cum este descrisă moartea ei de către Episcopul Ioan din Nikiu :

Și după aceea o multitudine de credincioși în Dumnezeu au apărut sub îndrumarea lui Petru magistratul -  acesta Petru a fost un credincios desăvârșit în toate privințele în Isus Hristos - și au început să caute femeia păgână care a înșelat oamenii din oraș și prefectul prin vrăjitoriile ei. Și când au aflat locul unde era,  au găsit-o așezat pe un Scaun [de învățătură] ; după care au făcut-o să coborare, au târât-o de-a lungul până au adus-o la biserica mare, pe nume Caesarion. Acest lucru a fost în zilele postului. Și i-au rupt hainele ei și a târât-o pe străzile din oraș până a murit. Și au dus-o într-un loc numit Cinaron, și au ars corpul cu foc. Și tot poporul l-a înconjurat patriarhul Chiril și l-au numit "noul Teofil"; pentru că el a distrus ultimele rămășițe ale idolatriei din oraș.[8]

Însă tragediile comise de creștini în numele dumnezeului lor criminal nu se opresc aici.

Nu degeaba afirmă unii că fără apariția și răspândirea creștinismului am fi fost mai evoluați cu cel puțin  câteva sute de ani, întrucât creștinii au ucis oameni valoroși, inteligenți și au distrus astfel posibilitatea omenirii de a se folosi de ideile geniale ale celor uciși. Probabil printre cele mai reprezentative exemple în acest sens este cel al lui Giordano Bruno, teolog dar și filozof italian ce a trăit din 1548 până în 1600 când a fost ucis prin ardere pe rug în piața ”Campo dei Fiori” din Roma.
Trăind într-o epocă în care majoritatea scrierilor erau bisericești iar puținele modalități de informare implicau aderarea la un ordin călugăresc ori, în orice caz, adoptarea unei poziții în conformitate cu dogma creștină, Giordano Bruno a devenit inițial preot.
Conform wikipedia.ro :

Născut la Nola în provincia Campania din sudul Italiei, adevăratul său nume era Filippo. Și-a luat numele de Giordano când a devenit călugăr dominican în mănăstirea "San Domenico" din apropierea orașului Napoli. În 1572 a devenit preot. În mănăstire studiază filosofialui Platon și Aristotel precum și operele teologice ale lui Toma din Aquino. Este atras însă și de scrierile ermetice de origine egipteană șielenistică, care circulau în acel timp. Fiind încă din tinerețe un gânditor liber și un non-conformist, care nu se împăca cu regulile stricte ale ordinului călugăresc, este nevoit în 1575 să fugă din mănăstire, pentru a scăpa de acuzațiile de erezie ce îi erau aduse. Se stabilește pentru o scurtă perioadă la Geneva, unde devine calvinist, dar este și aici excomunicat și se refugiază în Franța.

Un scurt rezumat al lucrărilor și a ideilor lui ne duce cu gândul la inteligența remarcabilă a acestuia și la ceea ce ar fi putut el realiza pentru omenire, la progresul pe care l-ar fi putut aduce dacă firul vieții nu i-ar fi fost curmat cu bestialitate. Printre lucrările și ideile sale amintim :


  • "Despre infinitatea universului și a lumilor", 1584
  • "Despre cauză, început și unitate",1584
  • "Cina cenușii", 1585
  • Giordano Bruno susține că stelele sunt asemănătoare soarelui, că universul este infinit și conține un număr infinit de lumi populate de ființe inteligente. 

Tot de pe wikipedia.ro aflăm și despre moartea lui Bruno :

După șase ani de detenție, în care timp este supus la nesfârșite interogatorii, fiind acuzat de blasfemie, comportament imoral și erezie, este adus în fața tribunalului inchizitorial, prezidat de cardinalul Bellarmino. Refuzând să-și abjure convingerile, este condamnat pentru erezie și ars pe rug la 17 februarie 1600 în piața "Campo dei Fiori" din Roma. Toate operele sale au fost interzise și, în 1603, au fost puse la index ("Index librorum prohibitorum"). 

Cazuri precum cele prezentate mai sus sunt nenumărate, dar am preferat să folosim exemple destul de cunoscute pentru că astfel veridicitatea informațiilor oferite este mai ușor de probat.

3. Liber -cugetătorii

Continuând seria putem spune că în existența sa de aproximativ 2000 de ani, creștinismul a fost față de criticii săi unul dintre cele mai mari pericole.
Este logic, așadar, că poziția adoptată de creștini vis- a- vis de liber-cugetători nu a fost una tocmai îngăduitoare :





Liber-cugetătorii au, în general, o anumită reținere, sunt sceptici în ceea ce privește supranaturalul ori evenimete/acte corelate acestuia.

Dar ce este acela un liber-cugetător?

Liber-cugetător este deobicei acel om care, în actele sale de cunoaștere de orice fel (trăirile sunt cunoaștere, tot așa cum orice cunoaștere, inclusiv de logica, este o trăire), nu se supune nici unei cutume prestabilite de altcineva sau de societate, nici unui concept (paradigmă) si este deschis spre imbunatatirea si chiar schimbarea conceptelor inventate de el. Singura autoritate în domeniu, pe care o recunoaște, este libertatea de a cugeta oricând și la orice voiește, fară nici o opreliște; din punct de vedere al cugetării ce o formează în sine, indiferent de matricea ce îi produce cugetarea (fie ea și de natura inspirativă, afectivă sau atipică), el este un cetățean al universalitații, nu al comunităților terestre măcinate de dogmatism.
Sursă : http://ro.wikipedia.org/wiki/Liber-cuget%C4%83tor

Alte definiții ar fi :

LÍBER-CUGETĂTÓR, liberi-cugetători, s. m. Adept al unui curent ideologic care promovează o atitudine critică față de religie și față de biserică. – Liber2 + cugetător (după fr. libre-penseur).  
          Sursă : DEX 1998 

Este lesne de înțeles de ce biserica s-a opus liber-cugetătorilor; ba chiar mai mult, ea s-a opus tuturor oamenilor care de-a lungul timpului au fost liber-cugetători fără să cunoască acest fapt.




4.Umaniștii


Un pericol major pentru biserica creștină, cea mult temătoare de pierderea adepților, l-a reprezentat și curentul umanist .



Umanismul respinge în mod clar apelul la credințe supranaturale pentru soluționarea problemelor umane, dar nu și credințele însele; unele curente umaniste sunt chiar compatibile cu unele religii. El este în general compatibil cu ateismul și agnosticismul, dar acestea din urmă nu îi sunt necesare. Cuvintele "ignostic" (american) și "indiferentist" (britanic) sunt uneori aplicate umanismului pe motiv că acesta este un proces etic, nu o dogmă asupra existenței sau nu a zeilor; umaniștii pur și simplu nu au nevoie să se preocupe de asemenea probleme. Agnosticismul sau ateismul singure nu implică în mod necesar umanismul; multe filosofii diferite și uneori incompatibile se întâmplă să fie ateiste. Nu există nicio ideologie unică și niciun set de comportamente unic la care să adere toți ateii, și nu toate dintre cele proprii ateilor sunt umaniste.
          [...]
Umanismul renascentist și accentul său asupra întoarcerii la origini au contribuit la reformarea protestantă, ajutând la producerea a ceea ce protestanții consideră o traducere mai fidelă a textelor biblice. [9]

Din ce știți probabil despre oamenii Bisericii, vă puteți da seama că au fost bucuroși de existența curentului umanist- atât de bucuroși că au încercat să-i extermine pe cei care aderau la acesta.


5.Musulmanii

Din cauza informațiilor atât de răspândite despre Cruciade, probabil că nici nu ar merita să mai vorbesc despre aspectele istorice ale cruciadelor. Și așa am să fac- nu voi scrie aici despre ani, despre numărul imens de victime sau despre motivele acestor campanii, deoarece aceste fapte merită să fie dezbătute separat, într-un alt articol dată fiind natura lor monstruoasă, implicațiile economice, sociale,culturale, precum și consecințele extrem de negative  asupra omenirii.
Ceea ce vreau eu să aduc în discuție vis-a-vis de Cruciade ține de latura umană, ține de empatie, trăire  ce este ștearsă din vocabularul și mintea creștinului din vârf, de top ( papii, patriarhii, episcopii și alții asemenea). Trebuie să ne dăm seama de imensitatea tragediilor comise de ambele părți- atât de creștini cât și de musulmani -pentru că în acea perioadă nu au murit doar oamenii înarmați, nu au murit doar cei care atacau sau apărau o cetate, ci au murit inclusiv civili, copii mici, femei însărcinate, familii întregi...

Printr-un simplu exercițiu de imaginație putem realiza ce a însemnat acea perioadă neagră pentru omenire.Relevant în privința aceasta este următorul citat:

...oamenii călăreau în sânge până la genunchi și la brida frâielor.
                -Raymond de Aguilers 

Citatul de mai sus dezvăluie  doar o mică parte din ororile petrecute, din suferințele îndurate de oameni de-a lungul timpului, suferințe ce au la bază o credință irațională, impusă populației, de cele mai multe ori, prin constrângere. În contextul acesta trebuie făcută mențiunea că tot ceea ce implica obținerea unor cunoștințe pe căi nereligioase( deci, independente de sursele date de creștini, citate biblice) era vehement respins și atacat de biserica creștină. Deci nu este de mirare faptul că anumite populații greșit etichetate de către europeni ca fiind ”barbare” erau în fapt mult mai evoluate în multe aspecte( matematică, arhitectură, medicină, etc). Cu toate acestea, liderii creștini din acele vremuri au ales să îi ucidă pe musulmani, probabil pentru aceleași motive pentru care i-au omorât și pe europenii necreștini....


Și când ne gândim cum putea să arate lumea fără religiile abrahamice.....











1- http://en.wikipedia.org/wiki/Religious_persecution_in_the_Roman_Empire
2- The Dark Side of Christian History de Helen Ellerbe, pagina 77
3- Wizards and Sorcerers de Tom Ogden, articol despre “Inqusition.”
4- http://en.wikipedia.org/wiki/Inquisition
5- Cassel Dictionary of Witchcraft de David Pickering, articol despre “Inquisition”, pagina 146
6- John Gaule, cazuri selectate de conștiință Vrăjitoarele Atingerea și vrăjitorie, 1646
7- http://en.wikipedia.org/wiki/Witch_trials_in_the_early_modern_period
8- http://www.cosmopolis.com/alexandria/hypatia-bio-john.html
9- http://ro.wikipedia.org/wiki/Umanism