Crestinismul Expus

marți, 29 iulie 2014

Educația religioasă- plagă a societății

După cum aflați încă din titlu, acest articol dorește să aducă în discuție o foarte veche dar totuși reală problemă a societății, aceea a educației religioase de la vârste fragede care se poate traduce uneori prin ” îndoctrinare”.
Ei bine, pentru a reuși să vedem esența problemei și să găsim un răspuns și totodată o soluție care să rezolve - cel puțin teoretic- problemele, trebuie să analizăm trecutul, mai precis trecutul educației religioase în Europa și mai ales modul de răspândire a creștinismului- de ce Europa? Pentru că aici a înflorit creștinismul, pentru ca aici a fost impus cu forța și răspândit în masă, precum o ciumă, cu toate că adepții acestui odios cult pretind altceva.[1]
Așadar, să începem cu cel mai important punct al discuției.


I. Apariția și răspândirea creștinismului


După cum bine știți, religia creștină presupune o credință oarbă despre Univers, apariția acestuia, modul de organizare și scopul vieții, o credință centrată în jurul unui zeu care este, în viziune creștină,  omniprezent (este peste tot în același timp) , omniscient( cunoaște absolut tot) ,  omnipotent (poate face orice dorește) și benevolent (indiferent de situație dorește numai binele) , adică atribute care se exclud între ele daca sunt deținute la modul absolut de o singură ființă.

Tot din perspectivă creștină acest zeu care nici măcar nu poate exista logic (precum nu pot exista ”pătrate rotunde”)  a creat întregul Univers în șapte zile, a creat oamenii și după aproximativ 4000 de ani a lăsat însărcinată o fecioară(cu alte cuvinte o fată virgină) prin care s-a născut pe sine ca apoi să fie răstignit și deplâns de întreaga omenire timp de 2000 de ani, lăsând doar promisiunea : ”vin curând”.
Copilul rezultat din împerecherea nefirească , fantastică poartă numele de Iisus Hristos și este adulat, pe scală planetară de aproximativ 2 miliarde de oameni în prezent.

Cu toate acestea însă, existența cristosului la care se închină credincioșii ( a crede  e a ști, a fi sigur) nu poate fi atestată din punct de vedere istoric, întreaga lor religie rămânând la nivelul de credință/fabulă.
Mitul format în jurul acestui personaj a dat naștere unui concept și unei religii noi care a adus cu sine aproape 2000 de ani de foamete, chin, război și alte asemenea nenorociri omenirii. Mitul derivă din credința iudaică a unui salvator, ba chiar putem spune că cele două religii sunt de fapt una și aceiași în cele mai multe aspecte.

Credința în personajul biblic Hristos, văzut în acele timpuri sub forma unui salvator,  a fost răspândită în cercurile sociale joase, ale oamenilor săraci și ale sclavilor care aveau speranța unei vieți mai bune pe care o puteau obține numai prin schimbarea regimului( ceea ce NU era foarte probabil) ori dacă mitul salvatorului era adevărat, așa că își puneau toate speranțele în ceea de-a doua variantă.
Și cum oamenii săraci erau enorm de mulți, evident că în câțiva ani creștinii erau într-o majoritate covârșitoare în Imperiu.

II. Impunerea creștinismului în Imperiul Roman

Imperiul Roman era în declin de ani buni în momentul în care a fost impus creștinismul. Motivele acestui declin sunt variate însă printre acestea trebuie să amintim unul extrem de important : revoltele din Imperiu, cunoscute și sub numele de războaiele iudaico-romane. [2]
Aceste revolte din interiorul Imperiului l-au slăbit considerabil și având în vedere suprafața imensă  care trebuia apărată de invadatori pe de o parte și războaiele de cucerire a noilor teritorii pe de altă parte, ne putem da seama că situația nu era prea roz pe-atunci.

Acum să ne imaginăm un mic scenariu : sunteți Împărat al unui Imperiu care are grave probleme economice, sociale și militare. Foarte mulți locuitori nu vă mai suportă și ar vrea o schimbare așa că pornesc revolte ori răspund la apelurile date de instigatori .  Dar aveți o grămadă de supuși care au trecut la un nou cult, nu foarte agreat până atunci. Deci ce faceți ? Stârpiți cultul nou apărut sau îl declarați obligatoriu,  religie de stat? Evident,  a doua strategie vă permite să câștigați simpatia și încrederea oamenilor în timp ce prima v-ar duce la pierzanie.

Revenind la subiect, este evident faptul că Împăratul Romei avea mulţi sfătuitori şi de cele mai multe ori deciziile importante erau bine gândite, nefiind produsul imaginaţiei unui singur om.
Decizia istorică, dar în acelaşi timp tristă pentru omenire a Impăratului de atunci a fost de a impune creştinismul ca religie oficială/ de stat şi de a ii declara eretici pe toţi cei care contraziceau dogma noului cult de stat.
Ce a urmat apoi cred că ştim cu toţii.

III. Căderea Imperiului. Răspândirea creştinismului în Europa.


Inevitabilul s-a întâmplat în ceea ce privește Roma.

Însă creştinismul a rămas principala religie a locuitorilor din zonă, care "îl propovăduiau", cu alte cuvinte îl răspândeau şi altor popoare precum le cerea și încă le mai cere cartea lor "sfântă".
Pe atunci speranţa de viaţă nu era prea mare, era cuprinsă  undeva în jurul vârstei de 30 de ani[3]   pentru că existau tot felul cauze/motive stupide ce decimau populatia : medicină primitivă(în anumite locuri chiar inexistentă) , războaie, etc. Prin urmare este de înţeles faptul că acest "cult al morţii" atrăgea un număr imens de persoane, mai ales că promitea o viaţă veşnică, numai cu bucurii şi singurul lucru pe care trebuia să îl facă un adept era să credea în zeul războinic al tribului iudeu şi în cristosul lor.

Ei bine, dacă la început veneau oamenii la creştinism, după câteva sute de ani venea acesta la oamenii... cu forţa [4]  . Pe lângă notele de mai jos, recomand parcurgerea seriei ”INCHIZIȚIA” , pentru a aprofunda studiul despre efectele devastatoare ale creștinismului în Europa :





Așadar, acum totul este clar despre modul de propagare a dogmelor creștine în Europa. Oricine se împotrivea în mod public era executat sau era, în cel mai fericit caz, torturat.


IV. Aspecte contemporane cu privire la educația religioasă.

Este bine știut faptul că educația religioasă începe de la vârste fragede, de la 3-4 ani, când părinții le explică copiilor despre ”doamne-doamne”, despre faptul că bunicul a plecat în ”rai” și nu îl vor mai vedea, etc.

Chiar dacă monstruoasa biserică catolică (am scris intenționat cu litere mici) și-a mai pierdut din influență și în prezent în majoritatea tărilor europene educația religioasă ține de părinți nu de școala pe care o frecventează copiii, modul în care se practică la noi (în România) acest sport național, predarea religiei  este cu totul deosebit, întrucât majoritatea populației urmează cursurile instituțiilor de stat unde disciplina intitulată ”religie” are caracter obligatoriu [5]   și nu se referă la aspectele generale ale religiei/religiilor deoarece în timpul orelor de religie se desfășoară ritualuri specifice de catehizare ortodoxă.

Ca o paranteză, poate că acum vă întrebați de ce am ajuns să vorbim despre România și modul în care este predată religia la noi în țară? Pentru că aici doream să ajung, nu înainte însă de a prezenta aspectele esențiale ale propagării creștinismului în lume. Era inutil să vorbim despre răspândirea creștinismului în România deoarece acele date sunt greu de găsit și în principiu există o singură variantă, cea ”oficială”, adică măsluită de BOR. Asta nu înseamnă că pe teritoriul actual al României nu s-au întâmplate fapte reprobabile ca cele din Vestul Europei, ci înseamnă doar că aici nu au fost consemnate.


Revenind la subiect, ceea ce BOR impune Ministerului Educației -predarea orelor de religie- încalcă flagrant Constituția României și multe alte prevederi legale .


ARTICOLUL 29

Libertatea conştiinţei

(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.

(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.

(6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.


Acuma, oamenii aia cu barbă și fustă, domnii de la BOR or să zică că ora de religie nu încalcă sub nici o formă ART. 29 al 1 din Constituție.
Cu toate acestea însă, un copil este ușor influențabil așa că va adopta poziția majorițății cu privire la religie, indiferent care va fi aceasta, pentru a nu fi considerat oaia neagră a clasei. Așadar, indiferent de religia sau convingerea părinților săi, el/ea își va face cruce, se va ruga și va adopta poziția de ”umil” specifică creștinilor practicanți în fața clasei și a profesorului, ceea ce este în mod evident o îngrădire  a libertății sale chiar dacă nu este realizată fizic(cu forța).



LEGEA 272/2004

privind drepturile copilului



Art. 25

(1) Copilul are dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie.

(2) Părinţii îndrumă copilul, potrivit propriilor convingeri, în alegerea unei religii, în condiţiile legii, ţinând seama de opinia, vârsta şi de gradul de maturitate a acestuia, fără a-l putea obliga să adere la o anumită religie sau la un anumit cult religios.

După cum am arătat mai sus, libertatea prevăzută de legea 272/2004  art. 25 a (1) este de cele mai multe ori încălcată în cadrul orelor de religie.


Art. 318 Cod Penal

Împiedicarea libertăţii cultelor



Împiedicarea sau tulburarea libertăţii de exercitare a vreunui cult religios, care este organizat şi funcţionează potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.

Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta de a obliga o persoană, prin constrângere, să participe la serviciile religioase ale vreunui cult, sau să îndeplinească un act religios legat de exercitarea unui cult.

Prin constrângere în art 318 din Codul Penal nu se menționează ce fel de constrângere poate fi.
Deci constrângerea socială, după cum am arătat mai sus în exemplul cu elevul ce nu dorește să fie oaia neagră a clasei intră sub incidența legii penale.

Desigur că cei din conducerea BOR vor spune că nu este nimic în neregulă cu actualul sistem de învățământ și că orele de religie își au locul lor.

De aceea putem spune că educația religioasă a fost și a rămâne în continuare o plagă a societății,o boală de care omenirea ar trebui să scape cât mai curând.









[5]- copilul de 7 ani proaspăt înscris la școală este automat înscris  la disciplina religie” , părinții trebuind să facă cerere dacă doresc ca odrasla lor să NU participe la acea oră de curs