Crestinismul Expus

marți, 29 iulie 2014

Educația religioasă- plagă a societății

După cum aflați încă din titlu, acest articol dorește să aducă în discuție o foarte veche dar totuși reală problemă a societății, aceea a educației religioase de la vârste fragede care se poate traduce uneori prin ” îndoctrinare”.
Ei bine, pentru a reuși să vedem esența problemei și să găsim un răspuns și totodată o soluție care să rezolve - cel puțin teoretic- problemele, trebuie să analizăm trecutul, mai precis trecutul educației religioase în Europa și mai ales modul de răspândire a creștinismului- de ce Europa? Pentru că aici a înflorit creștinismul, pentru ca aici a fost impus cu forța și răspândit în masă, precum o ciumă, cu toate că adepții acestui odios cult pretind altceva.[1]
Așadar, să începem cu cel mai important punct al discuției.


I. Apariția și răspândirea creștinismului


După cum bine știți, religia creștină presupune o credință oarbă despre Univers, apariția acestuia, modul de organizare și scopul vieții, o credință centrată în jurul unui zeu care este, în viziune creștină,  omniprezent (este peste tot în același timp) , omniscient( cunoaște absolut tot) ,  omnipotent (poate face orice dorește) și benevolent (indiferent de situație dorește numai binele) , adică atribute care se exclud între ele daca sunt deținute la modul absolut de o singură ființă.

Tot din perspectivă creștină acest zeu care nici măcar nu poate exista logic (precum nu pot exista ”pătrate rotunde”)  a creat întregul Univers în șapte zile, a creat oamenii și după aproximativ 4000 de ani a lăsat însărcinată o fecioară(cu alte cuvinte o fată virgină) prin care s-a născut pe sine ca apoi să fie răstignit și deplâns de întreaga omenire timp de 2000 de ani, lăsând doar promisiunea : ”vin curând”.
Copilul rezultat din împerecherea nefirească , fantastică poartă numele de Iisus Hristos și este adulat, pe scală planetară de aproximativ 2 miliarde de oameni în prezent.

Cu toate acestea însă, existența cristosului la care se închină credincioșii ( a crede  e a ști, a fi sigur) nu poate fi atestată din punct de vedere istoric, întreaga lor religie rămânând la nivelul de credință/fabulă.
Mitul format în jurul acestui personaj a dat naștere unui concept și unei religii noi care a adus cu sine aproape 2000 de ani de foamete, chin, război și alte asemenea nenorociri omenirii. Mitul derivă din credința iudaică a unui salvator, ba chiar putem spune că cele două religii sunt de fapt una și aceiași în cele mai multe aspecte.

Credința în personajul biblic Hristos, văzut în acele timpuri sub forma unui salvator,  a fost răspândită în cercurile sociale joase, ale oamenilor săraci și ale sclavilor care aveau speranța unei vieți mai bune pe care o puteau obține numai prin schimbarea regimului( ceea ce NU era foarte probabil) ori dacă mitul salvatorului era adevărat, așa că își puneau toate speranțele în ceea de-a doua variantă.
Și cum oamenii săraci erau enorm de mulți, evident că în câțiva ani creștinii erau într-o majoritate covârșitoare în Imperiu.

II. Impunerea creștinismului în Imperiul Roman

Imperiul Roman era în declin de ani buni în momentul în care a fost impus creștinismul. Motivele acestui declin sunt variate însă printre acestea trebuie să amintim unul extrem de important : revoltele din Imperiu, cunoscute și sub numele de războaiele iudaico-romane. [2]
Aceste revolte din interiorul Imperiului l-au slăbit considerabil și având în vedere suprafața imensă  care trebuia apărată de invadatori pe de o parte și războaiele de cucerire a noilor teritorii pe de altă parte, ne putem da seama că situația nu era prea roz pe-atunci.

Acum să ne imaginăm un mic scenariu : sunteți Împărat al unui Imperiu care are grave probleme economice, sociale și militare. Foarte mulți locuitori nu vă mai suportă și ar vrea o schimbare așa că pornesc revolte ori răspund la apelurile date de instigatori .  Dar aveți o grămadă de supuși care au trecut la un nou cult, nu foarte agreat până atunci. Deci ce faceți ? Stârpiți cultul nou apărut sau îl declarați obligatoriu,  religie de stat? Evident,  a doua strategie vă permite să câștigați simpatia și încrederea oamenilor în timp ce prima v-ar duce la pierzanie.

Revenind la subiect, este evident faptul că Împăratul Romei avea mulţi sfătuitori şi de cele mai multe ori deciziile importante erau bine gândite, nefiind produsul imaginaţiei unui singur om.
Decizia istorică, dar în acelaşi timp tristă pentru omenire a Impăratului de atunci a fost de a impune creştinismul ca religie oficială/ de stat şi de a ii declara eretici pe toţi cei care contraziceau dogma noului cult de stat.
Ce a urmat apoi cred că ştim cu toţii.

III. Căderea Imperiului. Răspândirea creştinismului în Europa.


Inevitabilul s-a întâmplat în ceea ce privește Roma.

Însă creştinismul a rămas principala religie a locuitorilor din zonă, care "îl propovăduiau", cu alte cuvinte îl răspândeau şi altor popoare precum le cerea și încă le mai cere cartea lor "sfântă".
Pe atunci speranţa de viaţă nu era prea mare, era cuprinsă  undeva în jurul vârstei de 30 de ani[3]   pentru că existau tot felul cauze/motive stupide ce decimau populatia : medicină primitivă(în anumite locuri chiar inexistentă) , războaie, etc. Prin urmare este de înţeles faptul că acest "cult al morţii" atrăgea un număr imens de persoane, mai ales că promitea o viaţă veşnică, numai cu bucurii şi singurul lucru pe care trebuia să îl facă un adept era să credea în zeul războinic al tribului iudeu şi în cristosul lor.

Ei bine, dacă la început veneau oamenii la creştinism, după câteva sute de ani venea acesta la oamenii... cu forţa [4]  . Pe lângă notele de mai jos, recomand parcurgerea seriei ”INCHIZIȚIA” , pentru a aprofunda studiul despre efectele devastatoare ale creștinismului în Europa :





Așadar, acum totul este clar despre modul de propagare a dogmelor creștine în Europa. Oricine se împotrivea în mod public era executat sau era, în cel mai fericit caz, torturat.


IV. Aspecte contemporane cu privire la educația religioasă.

Este bine știut faptul că educația religioasă începe de la vârste fragede, de la 3-4 ani, când părinții le explică copiilor despre ”doamne-doamne”, despre faptul că bunicul a plecat în ”rai” și nu îl vor mai vedea, etc.

Chiar dacă monstruoasa biserică catolică (am scris intenționat cu litere mici) și-a mai pierdut din influență și în prezent în majoritatea tărilor europene educația religioasă ține de părinți nu de școala pe care o frecventează copiii, modul în care se practică la noi (în România) acest sport național, predarea religiei  este cu totul deosebit, întrucât majoritatea populației urmează cursurile instituțiilor de stat unde disciplina intitulată ”religie” are caracter obligatoriu [5]   și nu se referă la aspectele generale ale religiei/religiilor deoarece în timpul orelor de religie se desfășoară ritualuri specifice de catehizare ortodoxă.

Ca o paranteză, poate că acum vă întrebați de ce am ajuns să vorbim despre România și modul în care este predată religia la noi în țară? Pentru că aici doream să ajung, nu înainte însă de a prezenta aspectele esențiale ale propagării creștinismului în lume. Era inutil să vorbim despre răspândirea creștinismului în România deoarece acele date sunt greu de găsit și în principiu există o singură variantă, cea ”oficială”, adică măsluită de BOR. Asta nu înseamnă că pe teritoriul actual al României nu s-au întâmplate fapte reprobabile ca cele din Vestul Europei, ci înseamnă doar că aici nu au fost consemnate.


Revenind la subiect, ceea ce BOR impune Ministerului Educației -predarea orelor de religie- încalcă flagrant Constituția României și multe alte prevederi legale .


ARTICOLUL 29

Libertatea conştiinţei

(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.

(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.

(6) Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine.


Acuma, oamenii aia cu barbă și fustă, domnii de la BOR or să zică că ora de religie nu încalcă sub nici o formă ART. 29 al 1 din Constituție.
Cu toate acestea însă, un copil este ușor influențabil așa că va adopta poziția majorițății cu privire la religie, indiferent care va fi aceasta, pentru a nu fi considerat oaia neagră a clasei. Așadar, indiferent de religia sau convingerea părinților săi, el/ea își va face cruce, se va ruga și va adopta poziția de ”umil” specifică creștinilor practicanți în fața clasei și a profesorului, ceea ce este în mod evident o îngrădire  a libertății sale chiar dacă nu este realizată fizic(cu forța).



LEGEA 272/2004

privind drepturile copilului



Art. 25

(1) Copilul are dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie.

(2) Părinţii îndrumă copilul, potrivit propriilor convingeri, în alegerea unei religii, în condiţiile legii, ţinând seama de opinia, vârsta şi de gradul de maturitate a acestuia, fără a-l putea obliga să adere la o anumită religie sau la un anumit cult religios.

După cum am arătat mai sus, libertatea prevăzută de legea 272/2004  art. 25 a (1) este de cele mai multe ori încălcată în cadrul orelor de religie.


Art. 318 Cod Penal

Împiedicarea libertăţii cultelor



Împiedicarea sau tulburarea libertăţii de exercitare a vreunui cult religios, care este organizat şi funcţionează potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.

Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta de a obliga o persoană, prin constrângere, să participe la serviciile religioase ale vreunui cult, sau să îndeplinească un act religios legat de exercitarea unui cult.

Prin constrângere în art 318 din Codul Penal nu se menționează ce fel de constrângere poate fi.
Deci constrângerea socială, după cum am arătat mai sus în exemplul cu elevul ce nu dorește să fie oaia neagră a clasei intră sub incidența legii penale.

Desigur că cei din conducerea BOR vor spune că nu este nimic în neregulă cu actualul sistem de învățământ și că orele de religie își au locul lor.

De aceea putem spune că educația religioasă a fost și a rămâne în continuare o plagă a societății,o boală de care omenirea ar trebui să scape cât mai curând.









[5]- copilul de 7 ani proaspăt înscris la școală este automat înscris  la disciplina religie” , părinții trebuind să facă cerere dacă doresc ca odrasla lor să NU participe la acea oră de curs

sâmbătă, 24 mai 2014

Sexualitatea în viziune creștină

Vine o vreme în viața fiecărei persoane când începe să își schimbe preocupările și începe să manifeste un interes din ce în ce mai mare față de persoanele de sex opus. Acest lucru se întâmplă, de obicei, în jurul vârstei de 10-11 ani dar vârsta nu este o regulă strictă, variind la fiecare om.
Și tot atunci apar întrebări de genul ”ce se întâmplă cu mine/corpul meu?” , ”de ce așa și nu altfel?” , întrebări derivate din apariția caracterelor sexuale diferite la băieți și fete.

Atunci când apar astfel de întrebări, marea majoritate a copiiilor caută un răspuns pe la prieteni, însă aceștia fiind la fel de tineri și neexperimentați ca și ei nu le pot oferi răspunsuri satisfăcătoare, ci mai mult îî bagă în ceață. Iar copilul curios își va întoarce atenția înspre persoanele dragi, care i-au fost alături toată viața, părinții.

O problemă și mai mare apare în cazul în care părintele este creștin/ă. Pentru că, în viziunea creștină, sexualitatea este un fapt rușions, un păcat, ”o lucrarea a diavolului” și poate fi adusă în discuție numai când vine vorba de procreere. Iar atunci când un creștin îndoctrinat până peste cap este luat la întrebări de către propriul copil vizavi de sexualitate multe se pot întâmpla. În cel mai fericit caz, copilul va da de un părinte dezinteresat să-i explice cum stă treaba. În cazuri mai rele, copilul va fi izgonit/pedepsit de părintele furios care are impresia că întrebarea copilului vine ca un test de la dumnezeul lui ca să-i ”testeze credința”.

În oricare din variantele de mai sus, cu variațiile lor posibile, copilul va rămâne cu o grămadă de întrebări și fără răspunsuri(temporal) la ele. În general, atunci când trebuie să le vorbească copiiilor de sex, creștinii evită cât de mult pot, folosesc un limbaj ambiguu, încercă să aducă povestea cu ”barza” în discuție în speranța că îi vor mai putea păcăli pe aceștia, etc.
Și atunci când o fată de 12-13-14 ani rămâne însărcinată, aceiași creștini ignorați se scandalizează că lumea o ia într-o direcție greșită, că vine sfârșitul lumii, că pe vremea lor așa ceva nu se întâmpla [1], 

Foarte mulți creștini consideră sexul în afara căsătoriei ca fiind ”imoral” sau cum preferă unii sa-i zică, un ”păcat” , fără a știi însă ce spune cartea lor de căpătâi, biblia despre raportul sexual dintre oameni.
Așa că mulți sunt cei care rămân surprinși atunci când cineva le vorbește despre perversiunile sexuale, orgii, sex în grup și viol din Vechiul Testament.
Aceștia(creștinii) nu se vor sfii de la denigrarea interlocutorului, ci mai mult îl vor acuza că nu a citit biblia, că dacă a citit-o nu a înțeles nimic, că este un ateu/necredincios și în cele din urmă vor recurge la  veșnica lor amenințare : ”ai să arzi în iad, păcătosule!” , totul pentru a-și convinge interlocutorul să tacă.
Credința creștinilor că îndemnurile la viol și faptele barbare din biblie vor dispărea dacă își fac interlocutorul să tacă este greșită dar acest mod de gândire este valabil în cazul celor cu un orizont limitat al gândirii care ar face orice pentru a rămâne în zona lor de confort .


Relația sexuală între două persoane adulte este un lucru normal, omenesc , firesc. Este un lucru frumos, însă atacat și denigrat de biserica creștină de sute de ani.




Dacă ești creștin sau vrei să afli despre ce fel de perversiuni este vorba în biblie caută și citește următoarele versete :

Judecători 21 : 10-24 - crimă și viol
Numeri 31: 7-18
Deuteronom 20: 10-14 - crimă și viol
Cum îi scapă biblia pe violatori - Deuternom 22 : 28-29
Moartea victimei unui viol - Deuteronom 22 : 23-24
Poligamie, viol, infanticid - 2 Samuel 12: 11-14
Violarea femeilor captive - Deuteronom 21 : 10-14
Viol- Judecători 5: 30
Sclavie sexuală - Exod 21: 7-11

Acestea sunt doar câteva exemple, însă biblia este plină de astfel de fapte reprobabile dar este normal că nimeni nu va auzi de ele la biserică, în zona de confort.
Ca să afli cum stă treaba cu religia creștină îți trebuie o minte cutezătoare, rebelă și să îți pui întrebări. Adică să fii deschis la nou.

Desigur că nici pornografia nu este bună deoarece pervertește / pune într-o lumină proastă relațiile sexuale dintre două persoane și le dă apă la moară creștinilor militanți. Dar oricine ar trebui să fie liber în dormitor, să încerce ce poziții dorește, cu cine dorește și când dorește.

Dacă ești creștin și ai copii, poartă cu aceștia o discuție civilizată, explică-le cum stă treaba cu sexul dacă nu știu încă și învață-i să se protejeze. Și cel mai important aspect : dă-le libertatea să facă ce vor- ai să vezi că odată cu trecerea timpului îți vor mulțumi.











luni, 28 aprilie 2014

Criminal

De foarte multe ori veți auzi din gura unor creștini povestea ieșirii din Egipt a evreilor. Și tot ei or să vă zică ce mare și minunată a fost această ieșire ! Nimic mai fals de atât!

1.Atunci a grăit iarăşi Domnul cu Moise şi a zis: "Intră la Faraon, că i-am învârtoşat inima lui şi a slugilor lui, ca să arăt între ei pe rând aceste semne ale Mele;
2.Ca să istorisiţi în auzul fiilor voştri şi al fiilor fiilor voştri câte am făcut în Egipt şi semnele Mele, pe care le-am arătat într-însul, şi ca să cunoaşteţi că Eu sunt Domnul!"
3.Şi a intrat Moise şi Aaron la Faraon şi i-au zis: "Aşa grăieşte Domnul Dumnezeul Evreilor: Până când nu vei vrea să te smereşti înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu, ca să-Mi slujească!
4.Iar de nu vei lăsa pe poporul Meu, iată mâine, pe vremea asta, voi aduce lăcuste multe în toate hotarele tale;
5.Şi vor acoperi ele faţa pământului, încât pământul nu se va putea vedea, şi vor mânca tot ce a mai rămas la voi, pe pământ, nestricat de grindină; toţi pomii ce cresc prin câmpiile voastre;
6.Vor umplea casele tale, casele tuturor slugilor tale şi toate casele în tot pământul Egiptenilor, cum n-au văzut părinţii tăi, nici părinţii părinţilor tăi de când trăiesc ei pe pământ şi până în ziua de astăzi". Apoi s-a întors Moise şi a ieşit de la Faraon.
7.Atunci dregătorii lui Faraon au zis către acesta: "Oare mult are să ne chinuiască omul acesta? Dă drumul oamenilor acestora, ca să facă slujbă Dumnezeului lor! Sau vrei să vezi Egiptul pierind?"
8.Şi ei au întors pe Moise şi pe Aaron la Faraon; iar Faraon a zis către ei: "Duceţi-vă şi faceţi slujbă Domnului Dumnezeului vostru! Dar cine sunt cei care trebuie să meargă?"
9.Răspuns-a Moise: "Vom merge cu cei tineri şi cu cei bătrâni ai noştri, cu fiii noştri, cu fiicele noastre, cu oile noastre şi cu boii noştri, căci e sărbătoarea Domnului Dumnezeului nostru".
10.Faraon însă le-a zis: "Fie aşa! Dumnezeu cu voi! Eu sunt gata să vă dau drumul. Dar la ce să vă duceţi cu copiii? Se vede că aveţi gând rău.
11.Nu! Duceţi-vă numai bărbaţii şi faceţi slujbă Domnului, cum aţi cerut!" Şi au fost daţi afară de la Faraon.
12.Atunci a zis Domnul către Moise: "Întinde-ţi mâna ta asupra pământului Egiptului şi vor năvăli lăcustele asupra pământului Egiptului şi vor mânca toată iarba pământului, toate roadele pomilor şi tot ce a rămas nestricat de grindină".
13.Deci şi-a ridicat Moise toiagul său asupra pământului Egiptului şi a adus Domnul asupra pământului acestuia vânt de la răsărit toată ziua aceea şi toată noaptea şi, când s-a făcut ziuă, vântul de la răsărit a adus lăcuste.
14.Şi au năvălit ele în tot pământul Egiptului, s-au aşezat în toate ţinuturile Egiptului mulţime multă; asemenea lăcuste n-au mai fost şi nu vor mai fi.
15.Şi au acoperit ele toată ţara, cât nu se mai vedea pământul; şi au mâncat toată iarba pământului şi toate roadele pomilor, care nu fuseseră stricate de grindină; şi n-a rămas nici un fir de verdeaţă, nici în arbori, nici în iarba câmpului în tot pământul Egiptului.
16.Atunci Faraon a chemat în grabă pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: "Greşit-am înaintea Domnului Dumnezeului vostru şi înaintea voastră!
17.Iertaţi-mi acum încă o dată greşeala mea şi vă rugaţi Domnului Dumnezeului vostru să abată în orice chip de la mine prăpădul acesta!"
18.Şi ieşind de la Faraon, Moise s-a rugat lui Dumnezeu,
19.Şi Domnul a stârnit vânt puternic de la apus şi acesta a dus lăcustele şi le-a aruncat în Marea Roşie şi n-a rămas nici o lăcustă în tot pământul Egiptului.
20.Dar Domnul a învârtoşat inima lui Faraon şi acesta n-a dat drumul fiilor lui Israel.
21.Atunci a zis Domnul către Moise: "Întinde mâna ta spre cer şi se va face întuneric în pământul Egiptului, încât să-l pipăi cu mâna".
22.Şi şi-a întins Moise mâna sa spre cer şi s-a făcut întuneric beznă trei zile în tot pământul Egiptului,
23.De nu se vedea om cu om, şi nimeni nu s-a urnit de la locul său trei zile. Iar la fiii lui Israel a fost lumină peste tot în locuinţele lor.
24.Atunci a chemat Faraon pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: "Duceţi-vă şi faceţi slujbă Domnului Dumnezeului vostru, dar să rămână aici vitele voastre mărunte şi mari, iar copiii să meargă cu voi".
25.Moise însă a zis: "Ba nu, ci dă-ne vite pentru jertfele şi arderile de tot ce avem să aducem Domnului Dumnezeului nostru.
26.Deci, să meargă cu noi şi turmele noastre şi să nu rămână nici un picior, căci din ele avem să luăm ca să aducem jertfă Domnului Dumnezeului nostru; dar, până nu vom ajunge acolo, nu ştim ce avem să aducem jertfă Domnului Dumnezeului nostru".
27.Domnul a învârtoşat inima lui Faraon şi el n-a vrut să le dea drumul,
28.Ci a zis Faraon către Moise: "Du-te de aici! Dar bagă de seamă să nu te mai arăţi în faţa mea, căci în ziua când vei vedea faţa mea, vei muri".
29.Răspuns-a Moise: "Cum ai zis, aşa va fi. Mai mult nu voi mai vedea faţa ta!"


Deci iată modalitatea prin care dorește dumnezeul evreilor/creștinilor să-și scoată poporul din robie.

Potrivit  http://www.dexonline.news20.ro/cuvant/invartosa.html cuvântul ” a învârtoșa” înseamnă :


A SE ÎNVÂRTOŞ//Á mă ~éz intranz. 1) (despre lichide sau corpuri ce conţin lichide) A trece în stare solidă; a deveni vârtos; a se solidifica. 2) fig. (despre persoane) A deveni puternic, viguros; a se învoinici; a se împuternici. 3) fig. A deveni nemilos, neîndurător. /în vârtos

Aici având sens figurat, prin faptul că dumnezeul ăsta a creștinilor i-a învârtoșat inima lui Faraon înseamnă că l-a făcut să devină nemilos.
Adică, cu alte cuvinte, el(dumnezeu) îi cere să dea drumul evreilor ca mai apoi tot el(dumnezeu) să-l influențeze/ manipuleze/ să-i spele mintea lui Faraon ca să-l facă nemilos și să nu dea drumul evreilor.

Care-i logica? Niciuna, bănuiesc că veți zice.

Atunci care a fost motivul acestei acțiuni? Motivul îl aflăm din  versetul al II-lea :

Ca să istorisiţi în auzul fiilor voştri şi al fiilor fiilor voştri câte am făcut în Egipt şi semnele Mele, pe care le-am arătat într-însul, şi ca să cunoaşteţi că Eu sunt Domnul!"

Adică să se dea mare!!! Să se fălească și să fie arogant! Ce mare chestie a reușit!!!! Și-a bătut joc de niște ființe inferioare lui și lipsite de apărare.



Să continuăm cu cititul ca să vedem de ce grozăvii a mai fost în stare psihopatul ăsta la care se închină  aproape 3 miliarde de oameni din întreaga lume.

Capitolul 11
1.După aceea a zis Domnul către Moise: "Încă o plagă voi mai aduce asupra lui Faraon şi asupra Egiptului şi după aceea vă vor da drumul de aici. Dar când vă vor da drumul, cu grăbire vă vor alunga de aici.
2.Spune dar poporului în taină, ca fiecare bărbat de la vecinul său şi fiecare femeie de la vecina ei să ceară împrumut vase de argint şi vase de aur şi haine".
3.Şi a dat Domnul poporului Său trecere înaintea Egiptenilor şi aceştia le-au împrumutat cele cerute. Dar şi Moise ajunsese mare foarte în pământul Egiptului, înaintea lui Faraon şi a slujitorilor lui Faraon şi a tot poporul.
4.Şi a zis Moise: "Aşa grăieşte Domnul: La miezul nopţii voi trece prin Egipt
5.Şi va muri tot întâiul născut în pământul Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon, care urmează să şadă pe tronul său, până la întâiul născut al roabei de la râşniţă şi până la întâiul născut al dobitoacelor.
6.Şi va fi plângere mare în tot pământul Egiptului, cum n-a mai fost şi cum nu va mai fi.
7.Iar la toţi fiii lui Israel nici câine nu va lătra, nici la om, nici la dobitoc, ca să cunoaşteţi ce deosebire face Domnul între Egipteni şi Israeliţi.
8.Şi se vor pogorî toţi aceşti slujitori ai tăi la mine şi, închinându-se mie, vor zice: Ieşi împreună cu tot poporul tău, pe care-l povăţuieşti tu. Şi după aceea voi şi ieşi". Şi a ieşit Moise de la Faraon înfierbântat de mânie.
9.Apoi a zis Domnul către Moise: "Nu vă va asculta nici acum Faraon, ca să se înmulţească semnele Mele şi minunile Mele în pământul Egiptului!"
10.A făcut deci Moise şi Aaron toate semnele şi minunile acestea înaintea lui Faraon. Dar Domnul a învârtoşat inima lui Faraon şi el n-a ascultat să lase pe Israel să iasă din pământul său.

Bănuiesc că până aici este clar.

Capitolul 12
1.Apoi a grăit Domnul cu Moise şi Aaron în pământul Egiptului şi le-a zis:
2."Luna aceasta să vă fie începutul lunilor, să vă fie întâia între lunile anului.
3.Vorbeşte deci la toată obştea fiilor lui Israel şi le spune: În ziua a zecea a lunii acesteia să-şi ia fiecare din capii de familie un miel; câte un miel de familie să luaţi fiecare.
4.Iar dacă vor fi puţini în familie, încât să nu fie deajuns ca să poată mânca mielul, să ia cu sine de la vecinul cel mai aproape de dânsul un număr de suflete: număraţi-vă la un miel atâţia cât pot să-l mănânce.
5.Mielul să vă fie de un an, parte bărbătească şi fără meteahnă, şi să luaţi sau un miel, sau un ied,
6.Să-l ţineţi până în ziua a paisprezecea a lunii acesteia şi atunci toată adunarea obştii fiilor lui Israel să-l junghie către seară.
7.Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi uşorii şi pragul cel de sus al uşii casei unde au să-l mănânce.
8.Şi să mănânce în noaptea aceea carnea lui friptă la foc; dar s-o mănânce cu azimă şi cu ierburi amare.
9.Dar să nu-l mâncaţi nefript deajuns sau fiert în apă, ci să mâncaţi totul fript bine pe foc, şi capul cu picioarele şi măruntaiele.
10.Să nu lăsaţi din el pe a doua zi şi oasele lui să nu le zdrobiţi. Ceea ce va rămâne pe a doua zi să ardeţi în foc.
11.Să-l mâncaţi însă aşa: să aveţi coapsele încinse, încălţămintea în picioare şi toiegele în mâinile voastre; şi să-l mâncaţi cu grabă, căci este Paştile Domnului.
12.În noaptea aceea voi trece peste pământul Egiptului şi voi lovi pe tot întâiul născut în pământul Egiptului, al oamenilor şi al dobitoacelor, şi voi face judecată asupra tuturor dumnezeilor în pământul Egiptului, căci Eu sunt Domnul.
13.Iar la voi sângele va fi semn pe casele în care vă veţi afla: voi vedea sângele şi vă voi ocoli şi nu va fi între voi rană omorâtoare, când voi lovi pământul Egiptului.
14.Ziua aceea să fie spre pomenire şi să prăznuiţi într-însa sărbătoarea Domnului, din neam în neam; ca aşezare veşnică s-o prăznuiţi.
15.Şapte zile să mâncaţi azime; din ziua întâi să depărtaţi din casele voastre dospitura, căci cine va mânca dospit din ziua întâi până în ziua a şaptea, sufletul aceluia se va stârpi din Israel.
16.În ziua întâi să aveţi adunare sfântă, în ziua a şaptea iar adunare sfântă; şi în acele zile să nu faceţi nici un fel de lucru decât numai cele ce trebuie fiecăruia de mâncat, numai acelea să vi le faceţi.
17.Păziţi sărbătoarea azimilor, că în ziua aceea am scos taberele voastre din pământul Egiptului; păziţi ziua aceasta în neamul vostru ca aşezământ veşnic.
18.Începând din seara zilei a paisprezecea a lunii întâi şi până în seara zilei a douăzeci şi una a aceleiaşi luni, să mâncaţi pâine nedospită.
19.Şapte zile să nu se afle dospitură în casele voastre; tot cel care va mânca dospit, sufletul acela se va stârpi din obştea lui Israel, fie străin sau băştinaş al pământului aceluia.
20.Tot ce e dospit să nu mâncaţi, ci în toate aşezările voastre să mâncaţi azimă".
21.Apoi a chemat Moise pe toţi bătrânii fiilor lui Israel şi le-a zis: "Mergeri şi vă luaţi miei după familiile voastre şi junghiaţi Paştile.
22.După aceea să luaţi un mănunchi de isop şi, muindu-l în sângele strâns de la miel într-un vas, să ungeţi pragul de sus şi amândoi uşorii uşii cu sângele cel din vas, iar voi să nu ieşiţi nici unul din casă până dimineaţa;
23.Căci are să treacă Domnul să lovească Egiptul; şi văzând sângele de pe pragul de sus şi de pe cei doi uşori, Domnul va trece pe lângă uşă şi nu va îngădui pierzătorului să intre în casele voastre, ca să vă lovească.
24.Păziţi acestea ca un aşezământ veşnic pentru voi şi pentru copiii voştri.
25.Iar după ce veţi intra în pământul pe care Domnul îl va da vouă, cum a zis, să păziţi rânduiala aceasta.
26.Şi când vă vor zice copiii voştri: Ce înseamnă rânduiala aceasta?
27.Să le spuneţi: Aceasta este jertfa ce o aducem de Paşti Domnului, Care în Egipt a trecut pe lângă casele fiilor lui Israel, când a lovit Egiptul, iar casele noastre le-a izbăvit". Şi s-a plecat poporul şi s-a închinat.
28.Au mers deci fiii lui Israel şi au făcut toate cum poruncise Domnul lui Moise şi Aaron; aşa au făcut.
29.Iar la miezul nopţii a lovit Domnul pe toţi întâi-născuţii în pământul Egiptului, de la întâi-născutul lui Faraon, care şedea pe tron, până la întâi-născutul robului, care sta în închisoare, şi pe toţi întâi-născuţii dobitoacelor.
30.Şi s-a sculat noaptea Faraon însuşi, toate slugile lui şi toţi Egiptenii, şi s-a făcut bocet mare în toată ţara Egiptului, căci nu era casă unde să nu fie mort.
31.În aceeaşi noapte a chemat Faraon pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: "Sculaţi-vă şi ieşiţi din pământul poporului meu! Şi voi şi fiii lui Israel! Şi duceţi-vă de faceţi slujbă Domnului Dumnezeului vostru, precum aţi zis.
32.Luaţi cu voi şi oile şi boii voştri, cum aţi cerut, şi vă duceţi şi mă binecuvântaţi şi pe mine!"
33.Şi sileau Egiptenii pe poporul evreu să iasă degrabă din ţara aceea, căci ziceau: "Pierim cu toţii!"
34.Atunci poporul a luat pe umeri aluatul său până a nu se dospi, cu coveţile învelite în hainele lor.
35.Şi făcând fiii lui Israel cum le poruncise Moise, ei au cerut de la Egipteni vase de argint şi de aur şi haine;
36.Iar Domnul a dat poporului Său trecere înaintea Egiptenilor, ca să-i dea tot ce a cerut. Şi astfel au fost prădaţi Egiptenii.
37.Fiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, ca fa şase sute de mii de bărbaţi pedeştri, afară de copii.
38.Şi a mai ieşit împreună cu ei mulţime de oameni de felurite neamuri, şi oi, şi boi, şi turme foarte mari.
39.Iar din aluatul ce l-au scos din Egipt au copt azime, că nu se dospise încă, pentru că i-au scos Egiptenii şi nu putuseră zăbovi nici măcar să-şi facă de mâncare pentru drum.
40.Timpul însă, cât fiii lui Israel şi părinţii lor au trăit în Egipt şi în ţara Canaan, a fost de patru sute treizeci de ani.
41.Iar după trecerea celor patru sute treizeci de ani a ieşit toată oştirea Domnului din pământul Egiptului, noaptea.
42.Aceasta a fost noaptea de priveghere a Domnului pentru scoaterea lor din ţara Egiptului şi pe această noapte de priveghere pentru Domnul o vor păzi toţi fiii lui Israel din neam în neam.
43.După aceea a zis Domnul către Moise şi Aaron: "Rânduiala Paştelui este aceasta: Nimeni din cei de alt neam să nu mănânce din el.
44.Dar tot robul cumpărat cu bani şi tăiat împrejur să mănânce din el.
45.Străinul şi simbriaşul aşijderea să nu mănânce din el.
46.Să se mănânce în aceeaşi casă; să nu lăsaţi pe a doua zi; carnea să nu o scoateţi afară din casă şi oasele să nu le zdrobiţi.
47.Să-l prăznuiască toată obştea fiilor lui Israel.
48.Iar de va veni la voi vreun străin să facă Paştile Domnului, să tai împrejur pe toţi cei de parte bărbătească ai lui şi numai atunci să-l săvârşească şi va fi ca şi locuitorul de baştină al ţării; dar tot cel netăiat împrejur să nu mănânce din el.
49.O lege să fie şi pentru băştinaş şi pentru străinul ce se va aşeza la voi!"
50.Şi au făcut fiii lui Israel cum poruncise Domnul lui Moise şi Aaron; aşa au făcut.
51.Deci, în ziua aceea a scos Domnul pe fiii lui Israel din ţara Egiptului, cu oştirea lor.

Avea vreun rost chestia asta?

O ființă atotputernică, atotștiitoare sau cum zic creștinii  omniscientă, omnipotentă și benevolentă NU PUTEA GĂSI ALTĂ SOLUȚIE MAI BUNĂ????

Când mai aud un creștin prezentând povestea asta ca fiind ”minunată” îl scuip în față cu dumnezeul lui cu tot.


Desigur, această istorisire este falsă, NU are nimic real în ea.
Cu toate acestea, putem să-i facem o analiză personajului dumnezeu, chiar dacă acesta nu există în realitate sub forma descrisă în biblie, și îi putem atribui calități/defecte precum fac și profesorii/profesoarele de limba română cu personajul Harap Alb chiar dacă sunt conștienți că acesta NU există în realitate.

În concluzie putem spune că dumnezeul creștinilor este psihopat și criminal ( articolul acesta) , malefic și mincinos ( articolul precedent).

sâmbătă, 29 martie 2014

Mincinos de la început

În această primă postare doresc sa aduc în discuție un subiect dureros pentru mulți creștini - ce aflăm din geneza din biblia creștină - și ce ne spun preoții creștin că ar trebui să înțelegem/ interpretăm.

Deci, să începem cu geneza, capitolul 1 : 




1.La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
2.Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
3.Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.
4.Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.
5.Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.
6.Şi a zis Dumnezeu: "Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!" Şi a fost aşa.
7.A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei.
8.Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.
9.Şi a zis Dumnezeu: "Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!" Şi a fost aşa. şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul.
10.Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
11.Apoi a zis Dumnezeu: "Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!" Şi a fost aşa.
12.Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă, după fel, pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
13.Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.
14.Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii,
15.Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa.
16.A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele.
17.Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul,
18.Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
19.Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.
20.Apoi a zis Dumnezeu: "Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!" Şi a fost aşa.
21.A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape şi toate fiinţele vii, care mişună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, şi toate păsările înaripate după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
22.Şi le-a binecuvântat Dumnezeu şi a zis: "Prăsiţi-vă şi vă înmulţiţi şi umpleţi apele mărilor şi păsările să se înmulţească pe pământ!
23.Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincea.
24.Apoi a zis Dumnezeu: "Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor". Şi a fost aşa.
25.A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi animalele domestice după felul lor, şi toate târâtoarele pământului după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
26.Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!"
27.Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.
28.Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!"
29.Apoi a zis Dumnezeu: "Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră.
30.Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se mişcă pe pământ, care au în ele suflare de viată, le dau toată iarba verde spre hrană. Şi a fost aşa.
31.Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.


Din acest capitolul înțelegem că înainte să existe ORICE , a existat o ființă care a creat UNIVERSUL ( Univers- tot ceea ce există).
Pănă aici sună destul de logic :) Deci nu exista nimic în afara unei singure ființe. Cum a apărut ființa respectiva ?
Și mai mult, ce a determinat-o să creeze Universul? Cum de l-a creat in momentul m_0 și nu în momentul m_1 ?

Apoi, în versetul al treilea, acela cu lumina, de unde provenea ea? Preoții creștini insistă și susțin că lumina respectivă provenea de la dumnezeul lor... hmmm ceea ce-i destul de ciudat.
Adică să înțelegem că dumnezeu ăsta NU a fost tot timpul luminat, ci doar din momentul când a zis : ”să fie lumină !”. Până atunci era întunecat ori stătea în întuneric.
Și apoi, de unde să știe o ființă care nu a mai văzut nimic până atunci ce este aia ”lumină”?

Apoi, în versetele 4 și 5, dumnezeu decide să despartă lumina de întuneric, deci a creat noaptea și ziua.
Însă noi știm că în spațiu noaptea și ziua NU există, ele fiind doar niște fenomene datorate mișcării Pământului în jurul Soarelui. Iar stelele și Soarele nu existau pe atunci, ele fiind create abia în versetul al 14-lea.

În continuare, dumnezeu ăsta face o ”tărie” prin care desparte apele și creează astfel cerul și oceanul planetar.
Apoi dumnezeu face să crească plante înainte să creeze Soarele, de unde deducem că fotosinteza este ceva nou, ea neexistând pentru primele plante.

Dumnezeul creștin face o serie de erori în momentul creației. .

Nu am nici timpul necesar și nici dorința să fac o analiză întreagă a capitolului 1 pentru că doresc, în prima postare să ajung la capitolul 3. Însă erorile din capitolul 1 nu se opresc- cine este curios și dornic poate continua lista .

În fine, aceași poveste și cu capitolul 2 - este plin de greșeli și contradicții. Nu are rost să-l analizez pe acesta, însă îl postez aici pentru oricine dorește să-l citească. :




1.Aşa s-au făcut cerul şi pământul şi toată oştirea lor.
2.Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut.
3.Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială.
4.Iată obârşia cerului şi a pământului de la facerea lor, din ziua când Domnul Dumnezeu a făcut cerul şi pământul.
5.Pe câmp nu se afla nici un copăcel, iar iarba de pe el nu începuse a odrăsli, pentru că Domnul Dumnezeu nu trimisese încă ploaie pe pământ şi nu era nimeni ca să lucreze pământul.
6.Ci numai abur ieşea din pământ şi umezea toată faţa pământului.
7.Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.
8.Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l zidise.
9.Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.
10.Şi din Eden ieşea un râu, care uda raiul, iar de acolo se împărţea în patru braţe.
11.Numele unuia era Fison. Acesta înconjură toată ţara Havila, în care se află aur.
12.Aurul din tara aceea este bun; tot acolo se găseşte bdeliu şi piatra de onix.
13.Numele râului al doilea este Gihon. Acesta înconjură toată ţara Cuş.
14.Numele râului al treilea este Tigru. Acesta curge prin fata Asiriei; iar râul al patrulea este Eufratul.
15.Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze şi s-o păzească.
16.A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: "Din toţi pomii din rai poţi să mănânci,
17.Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!
18.Şi a zis Domnul Dumnezeu: "Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el".
19.Şi Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; aşa ca toate fiinţele vii să se numească precum le va numi Adam.
20.Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor sălbatice; dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui.
21.Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne.
22.Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam.
23.Şi a zis Adam: "Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său.
24.De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
25.Adam şi femeia lui erau amândoi goi şi nu se ruşinau.


Probabil ați observat că am colorat cu roșu și am pus în bold și italic jumătate din versetul 9. Care este motivul/ rațiunea pentru care se află acolo pomul?

Și acum, putem trece în sfărșit la capitolul 3 :




1.Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: "Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?"
2.Iar femeia a zis către şarpe: "Roade din pomii raiului putem să mâncăm;
3.Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!"
4.Atunci şarpele a zis către femeie: "Nu, nu veţi muri!
5.Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul".
6.De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el.
7.Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte.
8.Iar când au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, în răcoarea serii, s-au ascuns Adam şi femeia lui de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii raiului.
9.Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: "Adame, unde eşti?"
10.Răspuns-a acesta: "Am auzit glasul Tău în rai şi m-am temut, căci sunt gol, şi m-am ascuns".
11.Şi i-a zis Dumnezeu: "Cine ti-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care ti-am poruncit să nu mănânci?"
12.Zis-a Adam: "Femeia care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat".
13.Şi a zis Domnul Dumnezeu către femeie: "Pentru ce ai făcut aceasta?" Iar femeia a zis: "Şarpele m-a amăgit şi eu am mâncat".
14.Zis-a Domnul Dumnezeu către şarpe: "Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii între toate animalele şi între toate fiarele câmpului; pe pântecele tău să te târăşti şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale!
15.Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul".
16.Iar femeii i-a zis: "Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni".
17.Iar lui Adam i-a zis: "Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: "Să nu mănânci", blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale!
18.Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului!
19.ÃŽn sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce".
20.Şi a pus Adam femeii sale numele Eva, adică viaţă, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii.
21.Apoi a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam şi femeii lui îmbrăcăminte de piele şi i-a îmbrăcat.
22.Şi a zis Domnul Dumnezeu: "Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din pomul vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci!..."
23.De aceea l-a scos Domnul Dumnezeu din grădina cea din Eden, ca să lucreze pământul, din care fusese luat.
24.Şi izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii.

Citiți cu atenție capitolul 3. Acum mai citiți-l o dată.
Am colorat cu roșu versetele care arată că Șarpele chiar avea dreptate- pomul dădea cunoștiință, lucru recunoscut chiar de dumnezeu : ” Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul.”
Am mai colorat cu albastru cealaltă parte din verset, aceea în care se poate observa clar că omul nu trebuia să moară, însă ființa aceasta malefică, dumnezeu, din frică față de propria creație o osândește, o lasă să moară și chiar mai rău, o blestemă să aibe o viață grea și plină de încercări.

În această secvență, Adam și Eva sunt niște roboței- nu au habar de nimic, nu cunosc conceptele de ”bine” și ”rău” până în momentul în care mușcă din măr.
Șarpele este personajul pozitiv, sfidător și eliberator, care luptă să-i elibereze pe oameni de tiran , iar dumneze este personajul negativ, malefic, demiurgul smintit care se teme de propria creație și preferă să o distrugă decât să împartă cunoștiința/puterea cu ea.